Sâmbãtã, 8 februarie 2003, s-a desfãºurat în sala Bisericii Adventiste din Câmpulung Moldovenesc, Ziua Libertãþii Religioase, ce a avut ca temã de dezbatere seminarul « Modalitãþi de eliminare a intoleranþei religioase ». În prezenþa unei audienþe bogate, oaspeþii (ingineri, profesori ºi medici) au transmis impresii deosebite despre biserica Adventistã ºi în mod special despre subiectul propus. In unanimitate toþi cei prezenþi au recunoscut cã « fiecare dintre noi avem nevoie de o educaþie cât mai bogatã în ceea ce priveºte toleranþa religioasã ». Prezenþa specialã a fr. Marius Munteanu a condus la înþelegerea mai clarã a subiectului ºi totodatã a eliminãrii prejudecãþilor despre celelalte biserici.

Atmosfera a fost sãrbãtoreascã, corul comunitãþii pregãtind un program special pentru aceastã ocazie. Putem spune cã aceastã experienþã a marcat prin pregãtire atât oaspeþii cât ºi pe membrii bisericii care s-au implicat într-un mod exemplar, ocazia având ca încheiere o masã la care oaspeþii au putut sã împãrtãºeascã ºi alte opinii într-un mod deschis.

Vrem sã mulþumim lui Dumnezeu cã fãrã prea mult efort Isus a fost pentru 3 ore în centrul atenþiei tuturor participanþilor ºi sperãm ca acest lucru sã se întâmple ºi în continuare.

Sergiu Macovei – AARC Moldova

Incepand din Sabatul trecut, 8 Februarie, la biserica Timisoara 1 au inceput sa se filmeze serviciile divine.

Puteti deja accesa pe site-ul Bisericii Timisoara 1 doua inregistrari, din Sabat dimineata si Sabat dupa amiaza. Ambele predici au ca vorbitor pe fratele Cornel Darvasan.

Prima predica poarta titlul "Noaptea luminii", iar programul de dupa-amiaza are tema "Iertat de doua ori", talk-show, partea intai.

Nevoia de speranta

Romani 8. 24,25

Mai avem inca capacitatea de a spera ?

Se spune ca speranta este cea care moare ultima, dar este oare adevarat ? Un alt dicton nu spune cumva ca cine cu speranta traieste, disperat moare ? Sa speram in ce ? Ce este speranta ? Nu se risca cateodata ca speranta sa fie un fel de consolare pentru cel fragil, incapabil de a-si crea un prezent adecavat, si care se refugiaza astfel in visul unui viitor ipotetic ?

Multe intrebari si multe raspunsuri posibile. Viata omului si a lumii ramane in orice caz insotita de speranta.

Sperante mari si sperante mici, egoise si generoase, usoare sau imposibile. Sperante implinite si sperante dezamagite. Avem mereu ceva pentru care sa speram. Viata este speranta chiar si in conditiile cele mai disperate, altfel nu ar fi viata.

Aproape as spune ca oamenii mari si oamenii mici se recunosc dupa maretia sau micimea sperantelor lor.

Ce este speranta crestina ?

Pentru crestin speranta ramane unul dintre aspectele fundamentale ale credintei sale. "…raman acestea trei: credinta, nadejdea si dragostea…."

Totusi speranta crestina este adesea gresit inteleasa caci se confunda cu acea speranta de care se vorbeste in nod obisnuit, speranta aceea care suna cam asa: sa speram dar cine stie ?

Speranta oamenilor este adesea amestecata cu indoiala si nu reuseste de obicei sa dea prea multa bucurie. Insa speranta crestina este certitudine (Evrei 11.1)

Dar ce anume asteapta si de ce este certitudine ?

Speranta crestina este certitudinea unei lumi mai bune (2 Petru 3.13, Apoc. 21,3-5)

Daca ar fi sa ne interogam despre adevaratele noastre nevoi majore, ce am descoperi ? Pe primul loc ce am pune ? Casa, serviciul, sanatatea, logodnica, fiii respectuosi, parintii intelegatori, succesul scolar, stima altora fata de noi, masina cea noua, vacantele.

Nu este nimic rau in toate acestea, ba mai mult, daca ne gandim, descoperim ca dincolo de aceste dorinte imediate, gadim ceva mult mai profund, mai adevarat, esential. Avem nevoie de afectiune, dreptate, de pace, seninatate, de un sens al vietii, de stabilitate. Toate acestea sunt ceea ce Dumnezeu ne-a promis iar noi crestinii asteptam cu incredere. (Matei 6: 31-33)

Fundamentul sperantei.

De unde se naste aceasta speranta ?

Certitudinea sperantei crestine isi gaseste fundamentul in Hristos. Stim ceea ce El a facut deja pentru noi. Cunoastem dragostea si puterea Sa. Daca ar fi fost unul orisicare care sa ne promita o lume mai buna am aseza toate cuvintele Sale in caseta viselor imposibile. Dar Hristos a realizat imposibilul. A murit de dragul nostru si a inviat prin puterea Tatalui ceresc. Cu o mare incredere apostolul Pavel scria: "El care nu a crutat nici chiar pe Fiul Sau, ci L-a dat pentru noi toti, cum nu ne va da fara plata, impreuna cu El toate lucrurile" (Rom 8.32)

Sigur, viitorul nu-l vedem inca.

Prezentul este ceea ce conteaza – se spune adesea. Dar daca observam bine prezentul nostru, poate ca ne dam seama de cat este de nesigur, fragil, tranzitoriu. Toate lucrurile pentru care ne obosim trec, raul dar si binele. Sanatatea se deterioreaza, succesul este instabil, casele se farama, copiii nostri mor. Aceasta nu vrea sa spuna ca prezentul nu are nici o valoare. Dar, in timp ce dorim ca lumea cu raul sa treaca si sa nu se mai intoarca, in adancimea sufletului nostru este si dorinta ca lucrurile bune pe care le-am construit sa ramana.

In timpul unei transmisiuni a unei televiziuni particulare mi-a fost cerut sa prezint in cateva cuvinte credinta mea si deci m-am folosit de ocazie pentru a vorbi si de speranta mea in imparatia lui Dumnezeu. Psihologul care participa la emisiune a protestat cu finete impotriva acestei viziuni a sperantei mele. "Trebuie sa invatam sa consideram moartea ca fiind o parte a vietii, altfel ea poate deveni un motiv de angoasa", spuse acesta. Sigur ! Sfarsitul vietii face parte din orizontul experientei noastre si trebuie sa acceptam realitatea. Medicina poate chiar sa ne ajute a usura vina dintr-un anumit punct de vedere fizic, dar poate aceasta sa insemne ca moartea nu mai constituie o problema doar pentru simplul fapt ca e acceptata ? Cati reusesc cu adevarat sa accepte moartea ca fiind parte a vietii ?

Moartea poate chiar sa nu fie dureroasa din punct de vedere fizic dar asa cum zice Giorgio Troisi, "dureroasa este despartirea de familiari, de o viata plina cu tot ce e plina viata". Trebuie desigur sa acceptam chiar si asta, dar inima noastra se revolta si spune ca nu e drept, simtim ca suntem nascuti nu pentru a muri ci pentru a trai.

Speranta crestina nu neaga realitatea sfarsitului tuturor lucrurilor, nici nu elimina suferinta, insa le considera ca fiind experiente tranzitorii. Ea ofera siguranta rascumpararii binelui implinit, a valorilor pozitive ale vietii, dar si a necazului istoriei noastre in care nimic nu pare a dura.

Inteleptul Solomon care intelegea ca toata viata noastra este in van, un abur care se dizolva si dispare spunea: Arunca-ti painea pe ape

Chiar daca iti va parea ca se tot duce si este o risipa totusi: dupa mult timp o vei regasi

Vanitatea, aparenta si rapiditatea cu care se scurge viata, prind consistenta, substanta si semnificatia doar cand sunt raportate la revelatia lui Dumnezeu, datorita caruia binele isi castiga adevarata sa natura si adevarata ei semnificatie.

Viitorul sperantei crestine este cu mult mai solid decat prezentul, mai consistent si doar la lumina sperantei crestine prezentul isi castiga adevarata lui substanta.

Speranta crestina este fundamentul care da valoare oricarui lucru. In lumina ei toate oboselile noastre sunt pline de semnificatia cea mai autentica, proiectectele noastre devin proiecte pentru eternitate, viata devine adevarata iar visele sunt viziuni ale realitatii.

Sclavia babiloniana

Fiindca Israel a calcat poruncile lui Dumnezeu si a facut ceea ce este rau, a ingaduit Dumnezeu sclavia babiloniana, ca sa-i smereasca i-a pedepsit. Inainte ca templul sa fie distrus, Dumnezeu a facut cunoscut viitorul Templului citorva slujitori credinciosi. Templul era mindria intregului Israel, dar ei venerau acest templu si in acelasi timp pacatuiau impotriva lui Dumnezeu. Sclavia lui Israel le-a fost deasemenea descoperita. Cu putin timp inainte de distrugerea templului acesti barbati neprihaniti au luat Lada Sfinta, care continea tablele Legii, si cu durere in suflet si cu tinguire au depus-o in secret intr-o caverna. Acolo a fost ascunsa din cauza israelitilor care pacatuiau, si de atunci ea nu le-a mai fost niciodata redata. Astazi Lada se afla inca in aceeasi ascunzatoare, de unde nu a fost pina in prezent niciodata scoasa. (E.G. White - Istoria Mantuirii, cap. 24) O veste buna! Chivotul a fost deja gasit in urma cu 21 de ani! . Soaterea lui la lumina depinde numai de evolutia evenimentelor. Un adventist din America pe nume Ron Wyatt, asistent anestezist si arheolog amator, identifica in 1978 cu ajutorul providentei lui Dumnezeu locul unde a fost ascuns chivotul. Dupa patru ani, pe 6 ian. 1982 reuseste sa patrunda in camera care adaposteste ca ascunzatoare principalele obiecte din Sfinta si Sfinta Sfintelor.

Ce stim despre:

"Copiii Lui Dumnezeu" sau "Familia"?

Secta, care apare sub mai multe denumiri: „Familia dragostei", „Familia Cerului", „Muzica cu Semnificatie", tocmai pentru a i se pierde urma, a fost infiintata in California, in anul 1968, de David Moses Berg. In Romania si-a facut aparitia abia in anul 1994. „Copiii lui Dumnezeu" se supun neconditionat profetului lor David Berg, numit adesea Moise, Mo, Taticul sau Bunicul. Cu toate ca numarul lor este mic in toata lumea (15.000-20.000) faptul acesta este contracarat de zelul lor religios si de foarte bine organizat-a ierarhia careia i se supun. Toate acestea, impreuna cu doctrinele lor secrete, practicile ilegale si tehnicile amagitoare de a castiga adepti, mascate indaratul unei fatade pseudo-crestine, fac din ei o amenintare extrem de distructiva pentru drepturile individului si ale familiei in orice societate.

Articolul din revista Newsweek, din 13 septembrie 1993, intitulat "Abuzul Sexual si Copiii lui Dumnezeu", indica efectele nocive asupra comunitatilor in care se adapostesc. Aparitia lui a fost prilejuita de scandalul pe care grupul l-a provocat in Argentina. Iata mai jos o parte din acest articol:

"Dintre toate exporturile importante din Statele Unite, cultele religioase sunt probabil cele mai nedorite. Poate cel mai bine-cunoscut dintre toate este cultul "Copiilor lui Dumnezeu", care si-a castigat in anii ‘70 peste 12.000 de membrii din 70 de tari, folosind sexul liber. Sustinatori ai campaniilor anticultice cat si unii fosti membrii au afirmat ca acest grup infiintat in California in anul 1968, isi initiaza sexual copiii de la varsta de 12 ani si ca ii exploateaza pentru a face bani si a castiga recruti. Membrii grupului, spun insa, ca plangerile (impotriva lor - n.tr.) si cercetarile la care sunt supusi reprezinta o Noua Inchizitie, iar autoritatile australiene, spaniole si franceze nu au reusit in ultimii ani sa aduca acuzarea lor. China si Egiptul au ales pur si simplu, sa alunge grupul din tarile lor. Acum este randul Argentinei sa ia masuri. Dupa o investigatie de 3 ani, saptamana trecuta, politia a efectuat un raid la 1! 0 adrese din Buenos Aires si din jurul lui, de unde au ridicat 265 de persoane printre care 137 de copii si adolescenti, cu toti facand parte dintr-o ramura a "Copiilor lui Dumnezeu", numita "Familia". La sfarsitul saptamanii trecute, 16 adulti erau acuzati de rapire, escrocherie, corupere de minori si de violarea drepturilor copilului. Copiii au fost internati in institutii juvenile pentru a fi supusi unor analize psihiatrice.

Hristos ne iarta toate pacatele noastre si ne cunoaste inimile". Dar daca, autoritatile argentiniene au pus mana pe niste probe, de data aceasta nu vor fi asa de iertatoare.

In pofida faptului ca se bucura de libertatea de a trai in preacurvie si adulter, casatorii deschise si poligamie, in public pretind ca sunt misionari crestini. Fostii membrii ai acestui cult au reusit sa creeze un site pe Internet unde povestesc cu lux de amanunte despre chinurile groaznice prin care au trecut pana sa reuseasca sa scape din ghearele lui Berg. „De regula sunt racolati copii cu varsta de 10-12 ani, pe care ii initiaza in sex si pe care ii exploateaza pentru a face bani si a castiga noi recruti.

In realitate, slujirea lui Mo inseamna sex liber. Una dintre tehnicile specifice este „pescuitul prin flirt", in traducere libera acordarea de favoruri sexuale atat prentru racolarea de noi adepti, cat si pentru obtinerea bunavointei functionarilor guvernamentali. Excesele sexuale au condus inevitabil la sex infantil. In primele luni in care noul recrutat este primit la sedintele „copiilor", acesta nu are cum sa-si dea seama ca are de-a face cu o organizatie bine inchegata si distructiva. La intruniri se vorbeste despre Iisus si despre mantuire, se predau studii biblice, asa ca bietul credincios are impresia ca acestia sunt cei mai sinceri crestini din lume.

A L B

Si chiar si in blanita catifelata a mielului…

Si iglul polarului.

a Templelor.

Iar nufarul intelepciunii isi pierde uneori cununa.

Si investim enorm in casa humii.

Doamne sfant!…

*

Balada despre cer

La coltul unei strazi,

a unei strazi oarecare

sta un copil pe bordura stirbita.

Are haine murdare

si parul iclit de nepieptanat

de praful ce-i sufla în fata

la fiecare trecere a unei masini.

Ce stie el saracul ca cele ce-i trec pe dinainte

sunt numite de unii --- „maini bune"

E murdar si din desenul facut cândva pe tricou

a mai ramas doar o inima mica,

stearsa si ea.

Cine stie ce fusese înainte acolo

poate un I love you si o sageata.

Îsi trecu mâna slabuta

peste locul în care farâma de pâine

i-ar fi adus alinare..

si cred ca îi era foame, foame tare.

Am privit la sacosa grea

ce atârna în mâna mea obosita

Era acolo si pâine, si lapte

legume, fructe, si chiar prajitura.

Cât sa îti fie ziua întreaga senina

Am trecut pe lânga el, înainte.

A privit pierdut la bagajul meu

fluturat pe lânga nasucul sau

pastrator înca de arome bune,

si a oftat.

Dupa cinci pasi facuti

departe de el si nevoile lui,

m-am întors.

Parca mi se oprise inima din lucrul ei.

Oare stie el, m-am întrebat

ca are o casa,

si haine albe pregatite cu grija de îngeri,

ca într-o zi poate sa stea la masa cu sfintii ?

Am dat cei cinci pasi înapoi

si ajuns în dreptul sau,

Nu i-am mai fluturat sacoaa mea pe dinainte

ci am pus-o lânga el ca raspuns la foamea lui.

M-am asezat pe trotuarul stirbit

si i-am dat si i-am spus.

I se parea totul ca o poveste

cum va fi odata într-o tara frumoasa,

si plângeam amândoi a asteptare

caci cine eram eu, caci cine era el.

Maaini bune mai treceau înca

si îl stropeau pe el

si ma stropeau pe mine

Nu mai era nici o diferenta acum între noi.

stia si el stiam si eu

ca într-o zi vom avea casa

si haine curate lucrate de îngeri

ca vom sta împreuna la masa.

Aaa la coltul unei strazi,

a unei strazi oarecare

visam în doi

si parca cerul coborâse-ntre noi

sarbatoare.

IMPACARE

imi purtam strigatul

in pumni

i-am ridicat pana la stele

si lumina m-a ars

cu timpul ,

strigatul s-a odihnit

intr-o soapta ,

iar lumina mi-a imblanzit palmele

intr-o ruga.

Stanescu Elena

Visul de zbor ( Reflectie la tragedia navetei spatiale Columbia )

Sa vada lumi cu haine fara pata.

Si-acoperind desenul de copil…

Am incercat un drum prin Univers…

Ca ne-am pierdut in Caile Lactee.

Si ne-asteptam sa prindem Heruvimii.

Sperand ca zborul sa nu ne mai doara…

La cei care ne plang, privind in sus!…

Si asteptam " Columbia" luminii.