Unitate de actiune

Apreciind efortul organizatorilor pentru acest seminar, intr-o frumoasa colaborare, cele mai puternice site-uri adventiste ale momentului - Intercer, AZS Romania si Biserica Romana din Loma Linda - si-au dat mana in a sustine prezentarea pe Internet a seminarului "Vremea Impacarii".

Incercand sa surmonteze lipsa de informatii si problemele tehnice ale site-ului oficial, cele trei site-uri isi propun sa ofere acces la fisierele de Internet atat pentru vizionare online, cat si pentru download, oferind hosting (gazduirea fisierelor necesare) alternativ. Este oferita posibilitatea vizitatorilor virtuali sa isi exprime opiniile prin diferite modalitati de comunicare interactiva amintite mai jos. Folosind experienta acumulata de la seminariile anterioare, se asigura totodata asistenta tehnica referitoare la comprimarea si prezentarea fisierelor pe Internet.

Totodata ne straduim sa va aducem stiri proaspete si consistente de la desfasurarea evenimentului in diferite locuri din tara si strainatate.

Puteti deja sa urmariti online seara de deschidere si primele 4 seminarii. (dati click pe link-ul "Vizionati online"). Seminarul nr.5 este disponibil deocamdata doar in varianta de dimeniune mare (128/256/384kbps).

Vizitati site-urile alternative:

24 Feb 2003

Vineri, 21 februarie, dificultatile tehnice au continuat sa produca durere si consternare, dar cu o intarziere de 35 de minute, seara de deschidere a fost transmisa, apoi retransmisa pentru recuperarea partiala a pierderilor.

Sambata, 22 februarie, prima prelegere a fost transmisa in conditii tehnice satisfacatoare. Din rapoartele primite pana la aceasta ora, participarea oaspetilor a fost foarte buna.

Duminica, 23 februarie, a doua prelegere s-a efectuat in conditii tehnice foarte bune, dar cu peripetii emotionante pentru inginerii de la transmisia pe satelit. Despre acestea vom reveni cu un reportaj video in serile urmatoare, chiar in programul transmis pe satelit.

La Aiud, judetul Alba, semnalul a aparut in timp ce biserica se ruga pentru transmisie. La Arad, bateria telefonului tehnicianului solicitat pentru diferite sfaturi tehnice, a continuat sa mai functioneze inca o ora dupa prima intrerupere la semnalul "baterie descarcata". Noi experiente si date statistice in urmatorul buletin de stiri.

Ion Buciuman.

Stimati prieteni,

Seminarul "Vremea impacarii" a inceput sa prinda elan in ultimele zile. Dupa diversele probleme tehnice - atat la partea de transmisie prin satelit, cat si la site-ul oficial - ultimele zile ne-au adus vesti bune.

Asteptam stiri de la dvs.!

Localitatea Bistra (o zona alba - fara prezenta AZS) este situata pe Valea Viseului in Judetul MM, o localitate ucraineana cu aprox. 4500 de oameni. Putem intalni atat credinciosi ortodoxi de rit ucrainean cat si martori ai lui Yehova. In anul 2000 am sustinut o campanie de evanghelizare ( cu sprijinul Bisericii AZS Crasna Viseului si in parte cu Biserica AZS Leordina), campanie intrerupta atunci datorita influentelor puternice ale preotului ortodox Ardelean.

Din 2000 insa am lucrat din casa in casa, ne-am facut si cativa prieteni si iata ca la finalul anului 2002 si inceputul lui 2003 cu sprijinul d-lui Madiar- cel mai puternic patron din zona- in fosta casa parohiala ortodoxa -actualmente proprietatea d-lui; am sustinul o campanie de evanghelizare cu titlul "Un Tata care ne iubeste". In medie au participat 20 persoane in ciuda influentelor preotului ortodox.

Primul serviciu divin tinut in Sabat de cand este infiintata Bistra -asa cum se cunoaste in Biserica AZS mondiala- a avut loc in data de 22 febr.2003.

Au participat: un grup de frati din Biserica Crasna Viseului si din Biserica Moisei. Din partea Bistrei au participat 6 pers: 5 pers de la ortodoxi si o pers de la martorii lui Yehova, pers. din familii de frunte a comunei.

In fiecare Sabat si in fiecare zi de miercuri vor avea loc prezentari biblice - studiu, ruga , cantari, experiente.

Speram in viitor sa existe un grup organizat si apoi o biserica locala AZS in Bistra.

Sustineti-ne in rugaciune si daca vreodata veti ajunge prin aceasta zona faceti-ne -va rugam- o vizita.

Domnul fie laudat.

Pastor/ district Repedea-MM

Iosif Ciurila

    Motto:""Eu sunt dator si grecilor si barbarilor..."  Romani 1,14 p.p.
 
    In contextul Scripturii consideram, ca o datorie sfanta, sa lucram aici in Atena, pentru Isus si pentru semenii nostri. Noi suntem grupul de romani AZS din Atena, care numara acum 41 de membri. In anul 2002, am avut doua evanghelizari: una in luna Aprilie sustinuta de  fr. pastor Eugen Baciu si una in luna Decembrie, cu fr. evanghelist, Dorel Galan.

   Tot in anul 2002, au intrat prin botez, in biserica, 14 suflete. De mult  timp ne-am unit in post si rugaciune si am cerut lui Dumnezeu si conducerii Misiunii, un pastor roman, care sa ne calauzeasca si sa ne instruiasca pentru a face fata campului misionar Elen.

    Cu ajutorul Domnului, fr. pastor Apostolos Macklis, Presedintele Misiunii Elene, a solicitat un pastor de la Uniunea Romana. Ruga ne-a fost implinita si din Sabatul IV, Ianuarie 2003, avem in mijlocul nostru pe fr. pastor, Eugen Baciu.

     Sabatul I, din luna Februarie, a avut loc organizarea bisericii prin alegeri, iar in Sabatul II, am avut programul intaririi prin binecuvantare a prezbiterului si a diaconilor, in sala mare a bisericii Elene, in prezenta conducerii lucrarii si a fratilor si surorilor de diferite nationalitati: bulgari, rusi, filipinezi, ukraineni, ugandezi, nigerieni si a moldvenilor de peste Prut.

     Provocarea este mare, deoarece in Atena locuiesc aproximativ 9000 de romani, dar ne gandim si la populatia de nationalitate elena.

     Rugam staruitor pe Isus ca anul acesta sa fie pentru noi, asemenea timpului cand ucenicii au pornit din "Camera de sus", plini de Duhul Sfant si au avut o recolta bogata. Aceasta dorim sa se reediteze si  in Athena. Amin!

    Responsabili relatii publice si comunicatii: Liviu Vasile si Matei Andrei.
    Tel contact: 0036938509379-Adi
 
    P. S. Saptamana aceasta vom avea vizita fr.Presedinte G.C. Jan Paulsen si a fr. Presedinte al diviziunii Trans-Europa de la Londra. Vom reveni.

1. Fundal muzical inspirat in care Bach si Vivaldi stau alaturi de prelucrari de Cornel Pana, Heritage Singers, Kings Herald si altii;
2. Sonor Dolby stereo, cu efecte speciale;
3. Teme extrem de actuale adresate crestinilor si necrestinilor in egala masura (ideal pentru lucrare de evanghelizare cu tineri si intelectuali)
4. Zece teme diferite, fiecare de cate o ora: show-uri captivante cu incursiuni in istorie, filozofie, astronomie, literatura si cu un clar „asa zice Domnul" drept ultima concluzie.
5. Colaboratori:                      - fosti colegi din echipa tehnica a RVS

                                                  - Benone Burtescu

Cuprins:

Un singur CD – zece ore de crestinism biblic si istoric, actual si necesar, zece „de ce-uri" la care Biblia raspunde provocarilor secolului XXI. (format mp3)

Acelasi material poate fi pregatit si sub forma CD-uri audio, zece la numar, cu aceeasi calitate superioara a sunetului. Ideal pentru ascultat in automobil sau pentru a darui prietenilor nostri neadventisti, suportul ideal de care au nevoie spre a le trezi interesul in adevarurile specifice miscarii adventiste.

Eseurile audio ale lui Ovidiu Radulescu reprezinta vocea si ideile care trebuie sa insoteasca drumul oricarui crestin. Ele nu sunt simple predici; sunt teze biblice si sinteze spirituale gata de a-i motiva si pe „cei cu inima aleasa, din Bereea", sa cerceteze Cuvantul scris cu toata ravna si sa astepte revenirea Cuvantului Intrupat.

Cunoscut prin activitatea publicistica si radiofonica din tara, Ovidiu Radulescu este acum pastor al unei comunitati adventiste din Hot Springs, Arkansas, Statele Unite.

Dragi prieteni,

Repere din tara portocalelor si a maslinelor

sau

si aici locuim pe pamant

Incepand cu anii 90 , incep sa se stabileasca in Peninsula Iberica primii adventisti romani. Sosesc pe rand; unul cate unul. Nu putini dintre ei au fost scutiti de peripetii, riscuri sau sacrificii. si ce sacrificii! La inceput, numarul acestora era firav. An dupa an, celor din micul grup format li s-au alaturat prietenii si rudele acestora. Harniciei, spiritului practic, inventiv si dispozitiei romanilor de a lucra orice, incepe sa i se raspunda cu oferte de munca. Disponibilitatea fratietatii adventiste spaniole este evidenta. Sunt ajutati, orientati, gazduiti.

Primele socoteli vad lumina zilei. Cu banutii castigati in general pe santiere sau in casele spaniolilor pot fi tesute atatea sperante, impletite atatea vise; atatea doruri si asteptari pot fi implinite. O viata mai buna, normala, decenta, poate fi si a noastra. Era un deziderat. Normal!

incetul cu incetul mirajul necunoscutului de la capatul celor aproape 4000 de kilometri departare, se aprinde mai semet, mai imbietor in verbul si privirile celor de acasa.

De ce nu am reusi si noi daca „ei” cei plecati au reusit? Unii intrezaresc sau savureaza deja primele roade. Chiar daca pentru „dulceata” acestora pretul este intreg. Nimic nu se ofera pe gratis. Mai ales aici. Doar mantuirea e fara bani. si totusi, daca ar fi pretuita de toti, rezultatele nu s-ar lasa asteptate. in lumea aceasta totul se plateste. Adesea scump. Uneori foarte scump. De atatea ori pretul oferit inseamna zbucium, boli sau instrainare…sau/si afecteaza familia, biserica, credinta si destinul vesnic, profesia si pacea sufleteasca, sau…Oricum nu trebuie generalizat. si nici speculat.

Nu doar romanii au cunoscut gustul acestei „paini” a exodului. si spaniolii au consumat-o in trecut; sunt familiarizati si ei cu vicisitudinile lui. Oricum suntem intelesi. Chiar mai mult, suntem ajutati, incurajati. Din lacrimi si sudoare, cu perseverenta si curaj, se scrie o noua slova. Se trudeste pentru o casa, pentru o paine. Cei care insa o au pentru ce oare trudesc? Pentru un „mai bine”, pentru un nou orizont, noi perspective pentru ei insisi sau pentru cei ce vin din urma. Dar „cand”, „cat” sau „ce” inseamna „mai bine”? Simtul masurii nu este totdeauna la moda.

Familii despartite-de comun acord-pentru „o vreme”. Adesea „vremea” devine „doua vremi”. Fara sa mai luam in calcul si „jumatatile de vreme”. Chiar daca nu sunt profetice.

Fantastica este capacitatea omului de adaptare la nou sau de adoptare a lui indiferent de nuantele acestuia. Cand valorile nu sunt ignorate nu este nici un pericol. De n-ar fi uitate „radacinile”! Familia ta sfanta, cuvantul Lui pur, sau… destinatia finala, cerul cel scump. De n-ar fi uitat Tatal.

Pe aceste meleaguri s-au constituit familii; altele s-au destramat. Unii l-au cunoscut aici pentru prima data pe Dumnezeu, altii in schimb, poate L-au uitat. Unii au invatat o limba noua, altii nu o mai vorbesc bine pe cea veche; care niciodata nu va fi invechita! Unii canta in limba cerului, iar altii… oare ce limba vorbesc?

Sunt la aceasta ora in Spania mai multe mii de frati si surori de limba romana. si numarul este intr-o oarecare crestere. Au fost si vremuri mai blande pentru cei veniti; astazi s-au schimbat, s-au inasprit sau au devenit deosebit de critice. Mai ales daca nu ai acte de rezidenta sau un loc de munca, sau niste banuti prin buzunare sau un adapost sau sa intelegi si sa vorbesti limba, sau tenacitate si rezistenta de orice fel, sau…

Portocalele sunt dulci aici iar maslinele sunt amare… daca nu sunt prelucrate. Asa este si in viata. Nimic nu este vesnic dulce, dar nici permanent nu va fi amar. De ce n-am privi paharul ca fiind jumatate plin in loc de-al vedea pe jumatate gol? O viata si viziune solida, pozitiva, realista si ancorata in planul lui Dumnezeu-da, in vointa Lui- fereste de atatea pericole. si de deceptii, de dureri.

Avem vesti bune! Fratietatea noastra adventista este si aici viguroasa si luptatoare. Chiar daca nu a ajuns pe deplin biruitoare; ca peste tot. si rabdatoare este. Sunt atat de multi pentru care tara aceasta a devenit casa lor. Simtamantul apartenentei la aceiasi familie, a unit doua familii adventiste: cea spaniola si cea romana. Toti ne bucuram de locasuri de inchinare. si nu este putin lucru. Cantam impreuna, ne rugam impreuna, credem impreuna acelasi mesaj. Sustinem proiecte impreuna. Avem aceiasi misiune. Asteptam aceiasi imparatie pentru ca nu uitam sau nu putem sa uitam ca „cetatenia noastra este in ceruri”.

in al treisprezecelea an de la ocazia primilor sositi de limba romana in tara portocalelor si a maslinelor, a cactusilor si a soarelui parca mai dogoritor, de la venirea acestora in tara contrastelor,un nou gest de pretuire si atentie este manifestat de spanioli fata de noi romanii: un sabat cu totii laolalta.

Ca un festival de muzica sacra incarcat cu bucurie, a fost intalnirea proiectata de Uniunea Spaniola pentru primul sabat din Februarie. Cu dor si drag, interes si emotie astepta aceasta intalnire si pastorul Adrian Bocaneanu presedintele Uniunii Romane invitat fiind de omologul sau spaniol pastorul Alberto Guaita. Vineri seara are loc prima intalnire cu fratietatea adventista de limba romana in biserica Torejon . Participanti: peste 1200 de persoane. Tema oaspetelui a fost: ”Fiti lumini”. Cu siguranta se referea la acelea care ard. Ce altceva ar scurta timpul peregrinarii noastre pe acest pamant? Lumea are nevoie de modele. Crestinii trebuie si pot sa fie modele. Predici vii.

Sabat dimineata. O noua intalnire intr-un alt spatiu. Locul desfasurarii fiind o mare sala aflata intr-un mare parc din Madrid cu o capacitate de 2400 de locuri ce a fost depasita cu mult. Priveam incolonarea fratietatii adventiste romane asteptand deschiderea portilor parcului unde se gasea marea sala. „Gandul vesniciei” a indreptat pasul acestora ce marsaluiau uniti spre locul ce avea sa se transforme intr-un locas de adorare chiar daca pentru o singura zi. Prin inaintarea lor umar langa umar, era ca si cum anticipau meditatia pastorului Alberto Guaita din zorii acelei dimineti de sabat: ”Unitate in diversitate”. Este atat de reconfortant sa ne respectam si sa ne intelegem unii pe altii, in ciuda diferentelor culturale. si sa ne ajutam mai ales. A fost un mesaj cristocentric, de care biserica adventista are atata nevoie astazi. Deja nu mai erau locuri pe scaune. Alte cateva sute de persoane raman eroic mai multe ore in picioare. Mai mult d! e trei mii cinci sute sunt in final prezenti.

Primul imn al sabatului: ”Din Paradis, Dumnezeul iubirii ne-a daruit un sabat minunat”. Asa este intotdeauna sabatul pentru copiii lui Dumnezeu credinciosi. Urmeaza scoala de sabat. Apoi cele 15 coruri sau grupuri corale sunt gata sa-si lanseze pe rand si cu grija, dimineata sau dupa amiaza lucrarile lor muzicale. intre timp i se solicita un interviu pastorului Guaita de catre reporterii canalului de televiziune ”Tele Madrid.” O saptamana mai tarziu experienta se repeta, pentru cei doi presedinti de Uniuni -chiar daca la o alta scara- la Castellon de la Plana in orasul din vecinatatea Mediteranei, unde slujesc pastorii Gheorghe Boanta si Javier Moliner cele trei comunitatii romanesti.

Presedintele Uniunii Spaniole pastorul Alberto Guaita adreseaza un bun venit oaspetilor. Sunt prezenti: d-l Joaquin Martinez, director general cu probleme religioase din cadrul Ministerului Justitiei, d-na prof.univ. Florina Nicolae ce-si incheiase de curand misiunea ei la Vatican pentru a deveni noul atasat cultural al Romaniei in Spania, si invitatul special pastorul Adrian Bocaneanu presedintele Uniunii Romane. Meditatia acestuia construita pe baza capitolelor 1 si 2 din Faptele Apostolilor, bine ilustra cum „impregnati” fiind de Duhul Sfant oamenii ne vor auzi mai bine, mai clar, vorbind ”pe limba noastra”. Aceasta realitate va crea punti de legatura spre semeni si mesajul lui Dumnezeu nu va ramane astfel fara rod.

Apoi din meditatia de dupa amiaza a pastorului Adrian Bocaneanu se desprindea nevoia intalnirii noastre cu Isus care satisface orice nevoie personala. Atunci cand L-ai intalnit, „nu mai exista drum inapoi” spre vechiul fel de vietuire.

Muzica cu grija aleasa in interpretarea celor 15 grupuri corale prezente din bisericile Torejon, Calatrava, Salem, Novisiado, San Blas, Ciudad Pegaso, Beneficencia, au oferit sub bagheta dirijorilor Carmen Sersea, Sidonia Ungureanu, Mihaela Calin, Cornel Curcan, George Dinescu, Cristi Ene, Emil Dumitrascu, Mihai Ananie, Adi Zamfir, Daniel Bunea, Gabi Banciu, Mihai Marinescu si Igor Moiseev, momente de inaltare sufleteasca.

Au contribuit la realizarea programului acestui sabat Iulian Draghici cu grupul sau de diaconi, pastorii Titi Gadea, Gabriel Barsan, stefan Nadaban, Liviu Olteanu, Rafael Calonge si Alberto Guaita, cat si mai tinerii colegi Ovidiu Iovanel si Cristian Dobra.

intalnirea acestui sabat-la care au participat membrii celor zece comunitati romanesti din Madrid si ocazionata de vizita pastorului A.Bocaneanu - cum mentiona intr-una din interventiile sale pastorul A. Guaita, a fost prima intalnire de o asa anvergura din istoria adventa a Uniunii Spaniole. Credem ca ocazia de fata a constituit doar un preludiu a ceea ce va reprezenta pentru cei ce locuiesc in Spania, bucuria botezului national ce va avea loc la sfarsitul campaniilor de evanghelizare in data de 21 Iunie 2003 cat si a programelor desfasurate cu ocazia centenarului Uniunii Spaniole.

Suntem salvati pentru a salva! Succes deplin colegilor si fratietatii bisericilor din tara si celor de aici, spaniole sau romane. Cui sa jertfim noi tot, daca nu lui Dumnezeu? Mai ales acum cand mai este atat de putin pana-n zorii vesniciei! Un cor reunit din toate corurile bisericilor din Madrid cu o componenta de circa 350 de persoane a facut sa-si reverse bucuria si speranta peste cei prezenti intonand lucrarea” Printre nori de osanale.” Cine sa merite cu prisosinta intreaga noastra recunostinta in afara de Isus? „ Glorie, glorie aleluia, Isus fie marit”.

Liviu Olteanu

consilier al comitetului Uniunii Spaniole

pastor al bisericilor Madrid Calatrava si Ciudad Pegaso

Matei 24: 32-33

Uneori, printre asteptatorii revenirii lui Isus se aud cuvintele: "Domnul nostru intarzie sa vina…" Sa fie oare adevarat? As dori, in cele ce urmeaza, sa clarificam urmatoarea intrebare: Intarzie cu adevarat Dumnezeu sau nu? Sa asezam unul langa altul, doua texte biblice: "Domnul nu intarzie in implinirea fagaduintei Lui, cum cred unii…" – "… asteptand si grabind venirea zilei lui Dumnezeu…" 2 Petru 3: 9.12

Unii sustin ca, deoarece Dumnezeu este vesnic, nu este legat de timp si prin urmare, ei cred ca toate lucrurile merg la voia intamplarii. Cercetatorii sinceri si seriosi ai Bibliei, nu pot fi de acord cu aceasta idee. Desigur ca Dumnezeu este vesnic si atemporal - in afara timpului, insa El are un „modus operandi" prin care totul se poate aseza in timp. Aceasta inseamna ca, un Dumnezeu care a creat si timpul, coboara in mod deliberat in parametrii timpului nostru si opereaza ca atare, implicandu-se in toate problemele vietii de pe pamant.

El, Dumnezeu ni se prezinta pe paginile Scripturii: Isaia 46: 9-11. Despre acelasi subiect vorbeste E. G. White:

„IN TRECUT DUMNEZEUL VEACURILOR SI-A DESCOPERIT SECRETELE LUI, PROFETILOR. CEL ATOTSTIUTOR A PRIVIT DE-A LUNGUL SECOLELOR SI A PREZIS PRIN PROFETI, RIDICAREA SI CADEREA IMPARATIILOR, CU SUTE DE ANI INAINTE. PREZENTUL SI VIITORUL SUNT LA FEL DE CLARE PENTRU DUMNEZEU". (R.H. febr. 6, 1900)

Merita sa fie retinut ca, Dumnezeu se ocupa cu omul in interiorul parametrilor timpului: Psalmi 102: 12.13

Cu siguranta ca, Dumnezeu este Acela care hotaraste, pentru ca El tine toate in mainile Sale, chiar si timpul. De aceea, Dumnezeu stabileste timpul si la timpul hotarat El aduce la indeplinire. Pe buna dreptate afirma si inteleptul: „toate isi au vremea lor".

Sa privim la cateva secvente in timp ale istoriei biblice si ne vom convinge ca totul este foarte exact si precis la Dumnezeu:

• un timp pentru potop / un timp pentru exod / un timp pentru venirea lui Hristos pe pamant / un timp cand El a fost botezat / un timp pentru crucificare / un timp pentru inviere / un timp pentru inaltare la cer / un timp pentru coborarea Duhului Sfant / un timp pentru inceperea „timpului" sfarsitului / un timp pentru inceperea judecatii / un timp pentru a doua venire.

William Miller – reformatorul american din sec. XIX declara: „Am gasit ca evenimentele prezise care s-au implinit in trecut, au avut loc, adeseori intr-un anume timp:

Cei 120 de ani ai potopului - Gen. 6: 3

Cele 7 zile care au precedat potopul cu 40 de zile de ploaie - Gen. 7: 4

Cei 400 de ani de robie ai semintiei lui Avraam - Gen. 15: 13

Cele 3 zile din visul pitarului si paharnicului - Gen. 40: 12-20

Cei 7 ani ai lui Faraon - Gen. 41: 28-54

Cei 40 de ani din pustie - Num. 14: 34

Cei 3 ani si jumatate de foamete - 1 Regi 17: 1; Luca 4: 25

Cei 70 de ani de robie - Ier. 25: 11

Cele 7 vremi ale lui Nebucadnetar - Dan. 4: 13-16

Cele 70 de saptamani hotarate iudeilor - Dan. 9: 24-27 (T.V. 296)

Desi timpul lui Dumnezeu pare a fi pentru noi destul de lung, in realitate, El nu intarzie, deoarece la timpul hotarat, planurile Lui se implinesc. Habacuc 2: 3

In mod evident, timpul este un factor in deciziile cerului, deoarece stim ca Dumnezeu nu devine nerabdator si nici nu intarzie sa actioneze odata ce timpul soseste. In ce priveste precizia Dumnezeului nostru, E. G. White ne lamureste:

Sa punem acum intrebarea: Intarzie Domnul in implinirea planurilor Sale? Categoric, NU! Atunci, de ce vorbim de intarziere? Eu cred ca aceasta nu este la Dumnezeu ci la oameni. Nu Domnul intarzie sa vina ci noi, tu si eu, intarziem sa ne pregatim si sa fim gata pentru aratarea Mirelui nostru! Ne dam noi seama de scurtimea timpului de pocainta pe acest pamant? Sa citim Apoc. 12: 12. De ce este bucurie in ceruri? Pentru ca cei de acolo stiu ca putina vreme a mai ramas de truda si suferinta pe pamant. Sa retinem ca, si Satana stie ca timpul este scurt si de aceea porneste la lucru:

„EL ISI TRIMITE LA LUCRU TOTI AGENTII, CA OAMENII SA POATA FI INSELATI , AMAGITI, OCUPATI, SI FERMECATI PANA CE TIMPUL DE PROBA SE VA SFARSI SI USA HARULUI SE VA INCHIDE PENTRU TOTDEAUNA".

Vreau sa subliniez aici un aspect de care Satana este constient: el nu trebuie sa lucreze pana la a doua venire a lui Hristos ci doar pana la incheierea harului! Noi stim ca dupa inchiderea harului nimeni nu se va mai putea intoarce la Dumnezeu. Bine spune Scriptura: „...ACUM este vremea potrivita; iata ca ACUM este ziua mantuirii". 2 Cor. 6: 2 u.p.

Sa privim la un alt gand inspirat:

Inteleg din acest citat ca, cel care-si da seama de scurtimea timpului, nu este omul (?!) ci Satana. Ce trista constatare! Da, Satana stie ca timpul lui este scurt si mai stie ca are o vreme hotarata in care sa-si faca lucrarea:

„ASTAZI SATANA ARE O MARE PUTERE IN LUME. I S-A PERMIS SA AIBA STAPANIREA ACESTUI PAMANT PENTRU O VREME HOTARATA". (The Upward Look 39)

Iubiti cititori, poate ca din cauza aparantei intarzieri, poporul lui Dumnezeu, aceia care ar trebui sa dea lumii ultima solie avertizatoare, au devenit obositi, cu o pronuntata apatie si letargie spirituala. Datorita celor intamplate in jurul nostru, alti crestini sunt purtatorii ideii de advent mai mult decat suntem noi. Care este cauza?

„POPORUL LUI DUMNEZEU SI-A PIERDUT DRAGOSTEA DINTAI. EI TREBUIE ACUM SA SE POCAIASCA SI SA PASEASCA PE CALEA SFINTIRII. PLANURILE LUI DUMNEZEU ATING FIECARE FAZA A VIETII. ELE SUNT IMUTABILE SI VESNICE; SI LA TIMPUL HOTARAT ELE VOR FI IMPLINITE". (R. H. Feb. 25, 1902)

Acum, sa ne punem din nou intrebarea: Cine intarzie cu adevarat? Sunt convins ca eu si cu tine, noi cei care pretindem ca suntem ai Domnului dar in realitate dovedim ca slujim altcuiva. Sa ne intoarcem la Domnul, sa-L cautam cata vreme poate fi gasit si prin felul de vietuire si lucrare sa grabim venirea zilei Domnului.

Gradina cu minuni

Clinica "Eden" din localitatea Breaza de Prahova e socotita azi cea mai insemnata clinica naturista a lumii. Folosind metoda "sacroterapiei", seful acestui asezamant, doctorul Doru Laza, a salvat de la moarte sute de pacienti carora medicina adopata nu le mai acorda nici o sansa. Cu toate acestea, atat de coruptul sistem medical romanesc desconsidera cu incapatanare tratamentele folosite aici.

La inceput, parea o amigdala inflamata in gatul unei fetite de 9 ani, Cornelia Diaconu din Bucuresti. O copila superba, cu chip de inger. Medicul de familie a decretat, in viteza, ca nu e grav: rosu-n gat, antibiotic, ceva banal. Dar amigdala continua sa "infloreasca". A urmat o doctorita ORL-ist de la Spitalul "Victor Gomoiu", apoi un medic specialist "cu renume" de la Spitalul "Coltea" si-n cele din urma "Sumamed"-ul, unul dintre cele mai puternice dintre toate antibioticele existente pe piata medicamentelor. Nu trecusera doua saptamani si amigdala ajunsese de marimea unui ou de gaina. Copila inghitea cam greu, dar in rest era vioaie si se juca. Suferinta? Nu stia ce inseamna. Au urmat spitalele "Budimex" si "Grigore Alexandrescu", alti profesori doctori, fiecare cu cate un alt diagnostic si cate un alt tratament cu antibiotice. Dupa 12 zile de tratament, fetita isi mai amintea doar ca un doctor i-a pus o masca pe fata. Visa urat si! sarea in sus de durere.

Apoi, intr-o zi, Cornel Diaconu, tatal fetitei, s-a intors acasa, framantand in palme un petic de hartie pe care scria condamnarea la moarte a fiicei lui: "Adenocarcinom amigdalian drept cu celule nediferentiate..." Cancer in ultimul stadiu. Prabusit pe un scaun, si-a intrebat sotia: "Si-acum, ce ne facem?". Medicii spusesera ca vor face iradieri, citostatice, dar sansele erau minime. Din pricina antibioticelor recomandate aiurea, organismul Corneliei isi pierduse orice imunitate sau - cum avea ea sa spuna -"nu mai avea soldatei". I s-au dat de trait doua luni. Cel mult. Si atunci a aparut Dumnezeu. Intr-o dimineata, tatal Corneliei s-a ridicat de pe scaun si-a zis: "Nu-i vom lasa s-o ucida". S-au urcat tustrei in masina si au pornit catre munti, spre culmile inzapezite ale Bucegilor, acolo unde - citisera candva - se gaseste un fel de sanatoriu cu tratamente din plante si un medic caruia nu-i e frica de boli: doctorul Doru Laza. Si i! ata-i apoi in cabinetul curat ca un pahar de cristal, privind chipul blajin si mereu zambitor al unui om maruntel, care sedea linistit, mangaind capul unui porumbel intrat din greseala pe geam. Vazandu-le fiica, a zambit cu blandete, zicandu-le cu accentul lui taraganat, de ardelean: "Pe mamaruta noastra o s-o vindece Dumnezeu...".
Ca prin minune, cat au vorbit, porumbelul n-a zburat. A stat in palma desfacuta a doctorului, linistit, parca ascultand. Parintii n-au cartit in nici un fel cand au vazut cat de banale, ce suspect de simple pot fi tratamentele acestui sanatoriu: aici oamenii sunt tratati cu aer, aerul tare al Brezei de Prahova, cu apa, cu soare, cu carbune, cu plante, cu lutul pamantului dar, mai presus de toate, cu rugaciuni. Cu aceste leacuri daruite de Dumnezeu, in numai doua saptamani, Cornelia Diaconu a fost vindecata. Cazul acestui copil a fost, fara exagerare, unul dintre cele mai mari succese ale medicinii naturiste din Romania.

"Jumatate te vindeci cu bunatatea lor"

Fusesem si eu la sanatoriul din Breaza, in urma cu aproape un an. Internat din pricini mult mai usoare decat sarmana Cornelia, am avut prilejul de a fi partas, de la inceput la sfarsit, la incredibila ei vindecare. Am vazut-o palida, cu umflatura aceea hidoasa, rasarita ca o ciuperca pe gat, cu ochii ei mari, negri si speriosi, ce se dilatau de groaza doar la vederea halatelor albe, strigand: "Nu mai vreau alt spital! Nu-mi mai faceti perfuzii! Nu ma taiati!", in vreme ce parintii il implorau cu lacrimi pe doctorul Laza s-o primeasca in clinica ocupata prin rezervari, cu luni de zile inainte. Marturisesc ca in prima zi m-a incercat chiar si pe mine o stranie stare de neliniste. Acest spital nu semana nici pe departe cu vreun altul, de fapt nu semana nici macar cu un spital. Amenajat mai degraba ca un hotel elegant, lucind de curatenie, dar si de o voita simplitate, sever, fara covoare, tablouri sau ornamente pe pereti, dar cu oameni i! ngrijorator de zambitori, ma intrebam, ca picat din luna in mijlocul holului de la intrare, cu bagajele pe umeri, privind in stanga si-n dreapta, aproape jenat de zambetele ce nu conteneau, fara ca cineva sa aiba habar cine sunt, ce caut acolo.

Un tanar subtirel, cu parul negru, infoiat si zambetul larg, m-a condus imediat in camera mea. La etajul intai, o incapere larga, cu terasa si ferestre enorme spre rasarit, pentru a lasa sa intre cat mai mult soare, cu doua paturi acoperite de asternuturi albastre si o eleganta camera de baie, avand apa calda permanent. Pe masa, doua flori rosii, carnoase si Biblia. Atunci mi-am vazut pentru prima data programul. O hartiuta completata marunt, impartita pe ore, o hartiuta care avea cu adevarat sa ma ingrozeasca: in "Eden", ziua incepe de la 6.30 si e ocupata, ora cu ora, pana la ceasurile zece din seara. Una dupa alta, proceduri cu nume stranii - "Vesti bune de dimineata", "cafeluta edenica", "baia vitala", "cataplasma cu lut", sedinte de "medicina a sufletului" - nu-ti lasa vreme decat o ora, la amiaza, pentru plimbarea in natura. Nu trecusera cincisprezece minute si acelasi tanar cu par negru mi-a batut iarasi la usa: "V-ati pus hain! ele in dulap?... Lasati, le puneti mai tarziu. Acum, dezbracati-va in pielea goala".

Aveam sa aflu ca se numeste Florin Suruparu, ca el, impreuna cu un alt tanar, Adrian Costache, se vor ocupa indeaproape de mine. Ar trebui sa-l vedeti cum ma "impacheteaza" cu lut, cum intinde tina fina, cafenie, peste trupul meu dezgolit, ar trebui sa simtiti ce energie, ce tainica putere razbate din degetele lui subtiri si din tarana aceea ce iti va suge suferinta prin porii pielii, caci bunul Dumnezeu l-a facut pe om din pamant, "tarana esti si in tarana te vei intoarce"... Acesta a fost, fugar si nerostit, primul meu gand de insanatosire. Dupa ce-mi va fi intins un strat gros de trei centimetri in jurul pantecului, tanarul Florin ma va intreba smerit, aproape rosind: "Pot sa ma rog pentru dvs.?..."

***

...Am zis un "da", mai mult cu o jumatate de gura, nevenindu-mi a crede urechilor, intrebandu-ma oare de cate ori se mai rugase cineva pana atunci pentru mine, iar tanarul a ingenuncheat chiar langa capataiul patului meu si a inceput sa rosteasca cu voce tare o rugaciune personala, pornita din suflet, numai si numai pentru Bogdan Lupescu... Ii priveam pleoapele inchise, degetele cele subtiri inclestate pana la tremur si, fara voie, firea critica, carcotasa, m-a facut sa ma-ntreb daca omul acesta chiar e sincer, daca e omeneste posibil sa investesti atata inima in cineva pe care l-ai cunoscut doar atunci. "...Tamaduieste-l, Doamne, pe robul Tau Bogdan..." Florin apasa cuvintele rugii, ca si cum ar fi vrut, ca si cum ar fi stat chiar atunci, in clipa aceea, in anticamera lui Dumnezeu.

Doamne, cate aveam sa aflu si despre acest baiat... N-a fost greu: pe oricare dintre angajatii Edenului il intrebi ceva despre el, iti va destainui totul, pana in cele mai ascunse secrete. Florin iubea o fata. Mai mult decat pe sine insusi. O chema Raluca Maslea, era nespus de frumoasa, manechin - imi va arata poze -, unul dintre cele mai frumoase manechine ale Galatiului. Se pastrase virgin pentru ea, nimic nu astepta mai mult pe lume decat clipa cand o va lua de sotie. In iarna aceea fusesera impreuna la schi, fata racise. S-a banuit o pleurezie, apoi TBC, apoi verdictul a cazut ca un trasnet: metastaza pulmonara masiva, care invadase atat pleura, pe o portiune foarte mare, cat si miocardul. Medicii galateni i-au facut biletul de externare: "Pur si simplu nu mai avem ce-ti face". Medicamentatia gresita, in special tuberculostaticele, au dus infectia si la bratul stang, producand un cancer al vaselor, numit hemangio-pericitom, o tumo! ra infioratoare, care a trecut prin piele si s-a spart in zeci de alte capete de tumori. Cu doua zile inainte, frumoasei Raluca ii taiasera bratul de sub umar, fata agoniza in spital, iar iubitul ei... Iubitul ei se ruga la capataiul patului unui strain pacatos si oarecare, din toata inima. Vorbind despre aceasta Raluca, niciodata n-am simtit in glasul lui deznadejde sau smiorcaieli desarte. Stia precis ce va face: o va scoate din spital si o va aduce la Breaza. Apoi o va lua de sotie si o va ingriji. Chiar daca i-ar lipsi doua maini. "Pentru grija Ta fata de acest om bolnav, numele Tau sa fie slavit in vecii vecilor, amin..." Florin se ridica in picioare si ma acopera pana sub gat. "Pentru trei ore puteti sa va odihniti..." Peste inca un sfert de ora, o femeie scunda mi-a adus un pahar cu suc portocaliu, pe care era scris numele meu. Catina? Ce-o fi asta! Hm, e bun.

O uzina de sanatate

Acest Centru de sanatate si medicina preventiva a fost ridicat de Fundatia "Eden" la o distanta apreciabila de orasul Breaza, in coasta de miazanoapte a incantatorului deal Gurga, intr-un tinut submontan cu cel mai bine ozonat si ionizat aer din tara. O cladire eleganta, cu trei nivele, in stilul vilelor elvetiene, construita dupa buna traditie a statiunii balneo-climaterice existente aici inca de la 1833, din vremea "caselor de sticla" ale generalului rus Pavel Kiseleff si a medicului domnitorului Ghica, Nepamuk Mayer. O cladire inconjurata de livezi si parcuri pentru promenada, cu banci, havuz, foisoare de umbra, poduri arcuindu-se peste un fir de parau si balansoare lenese, in care te ia somnul, o cladire bine ticluita, cu saune, sali de fitness, de bai cu plante, de masaj la subsol, cu o moderna sala de gimnastica si de conferinte la etaj, cu un singur medic - doctorul Laza - si 46 de oameni care se ocupa zi si noapte de ingrijire! a celor 36 de pacienti, capacitatea obisnuita a sanatoriului.

Aceasta adevarata uzina de sanatate a fost creata, dupa istovitoare stradanii si piedici, de Biserica adventista reformata din Romania. Dar ce conteaza religia, cand aici se vorbeste despre unul si acelasi Dumnezeu, Maestru Divin, Creator care tamaduieste deopotriva trupul, sufletul si spiritul, odata ce aici nu se face, cu buna stiinta, nici un fel de misionarism sau propaganda religioasa? Se vorbeste insa despre un concept cu totul nou, "sacroterapia", conform caruia medicul nu vindeca, el e doar simplu calauzitor: cel care vindeca este numai Dumnezeu. Oricat ar parea de curios, "medicina christica" e azi o teorie foarte moderna. Clinica de la Breaza e socotita, dupa declaratia doctorului Laza, cea mai importanta clinica naturista din lume. Ar mai fi una la "Oasis Paranause Curitiba", in Brazilia, cateva in SUA, Virginia, una in Germania, dar nicidecum cu o asemenea capacitate si cu o asemenea varietate de tratamente.

Iar doctorul Laza, secretar al Departamentului Medical - un fel de ministru al sanatatii in Biserica adventista -, a salvat de la moarte sute de cazuri disperate, a calatorit si a tinut conferinte de enorm succes pe toata Terra, incepand cu SUA, Canada si pana in Asia, din Tara Incasilor si pana in Australia. De ce n-a plecat? "Mi-as calca o datorie fata de ai mei... Institutia asta a noastra nu-i de facut bani, e de recladit suflete de a reda omului valoarea pe care Cerul i-o acorda la nastere. La noi nu se plateste decat cazarea si masa, toate serviciile noastre sunt gratuite. Oamenii care lucreaza cu mine au inteles ca pacientul e atat de important, incat pretul lui nu-l poti evalua decat privind Calvarul, Golgota.

Un pacient nu e un om oarecare, e personajul in care Iisus Hristos a investit propria Lui viata. Asa ca iubirea dezinteresata fata de pacient e balsamul care trezeste celula bolnava. La noi, afectiunea pentru pacient nu e prefacatorie. E parte integranta din terapie..."

Primii pacienti

Deodata, pe coridor s-a auzit clinchetul cristalin si insistent al unui clopotel. Aceeasi femeie scunda, sfioasa - aveam sa aflu ca o cheama Rodica Neag - mi-a adus un alt pahar de suc, verde: papadie. Mi-l va aduce in fiecare zi, la intervalul de doua ore jumatate, alternand cu sucuri de fructe si de legume.
Dupa ce braul de lut s-a scurs incet sub presiunea dusului, odata scapat din chingile lui fierbinti, m-am simtit mai usor si vioi. M-am imbracat in graba si am iesit pe hol: nimeni. O masa pe rotile, plina de pahare cu zecile de nume ale pacientilor si, intre ele, clopotelul de argint care imparte ziua intr-un cadran al sperantei.

"Dar unde-or fi bolnavii?", ma intrebam mereu, incercand timid cateva noi cunostinte. Luandu-mi inima-n dinti, i-am intrebat pe cativa de ce sufera, dar, curios, cu totii aveau sa ma minta. "Eu? N-am nimic. Sunt venit la un fel de odihna." Nu vor trece cateva zile si voi afla ca oamenii cu care vorbisem sufereau de afectiuni cumplite, cel mai adesea de cancer. Si totusi, e adevarat: boala se vede pe putini pacienti. Poate doar pe Andra, fata aceea blonda, frumoasa, din camera alaturata, pe care o voi vedea sezand in balcon, rezemata cu spatele de zid, privind minute in sir un punct fix, undeva departe, peste livezile abia inmugurite, o fata nespus de palida, de plapanda, numai piele si os, tinand intre degetele ei lungi, delicate, o tigara pe care uita sa o scuture. In "Eden" fumatul e cu totul interzis, dar ei nu-i mai pasa. In prima zi de sedere aici, i-a spus mamei ei unde s-o inmormanteze.

La 22 de ani, avea o forma de boala Crohn a intestinelor, cu evolutie foarte grava. In medicina conventionala nu exista leac. Pur si simplu hrana nu se asimila in corpul ei. Manca degeaba. La 1,73 m inaltime, avea 37 de kilograme. Parintii, altminteri oameni instariti, o vedeau slabind, stingandu-se din zi in zi...
Si se mai vad semnele bolii chiar pe colegul meu de camera, un polonez bogat, care venind pentru a saptea serie in "Eden", a ajuns sa se mute la Breaza si sa sponsorizeze sederea aici a peste 30 de bolnavi, intr-atat s-a legat de oamenii sanatoriului.

Pe Andrei Plewinski il voi cunoaste abia dupa a cincea zi, cand va veni sa-si faca binefacatoarele sale impachetari cu lut si ceapa, il voi vedea intins in pat, tacut, slabit si foarte palid, citind nepasator gazete. Avea 40 de ani, suferea de o mistuitoare boala de colagen. Daca n-ar fi nimerit aici, ar fi fost mort demult. Dar, dupa cum avea sa-mi spuna doctorul Laza, domnul Plewinski suferea si de o alta boala, destul de des intalnita in "Eden": categoria "bolnavilor de Romania". S-a indragostit de tara asta, s-a casatorit si a facut copii aici, dar tara l-a dezamagit enorm. In afaceri, toti au incercat sa-l fure sau sa-i puna piedici. Era stresat, era dezgustat. Voia sa lase totul balta si sa deschida o afacere pentru inima lui. Odata, pe cand era ceva mai vesel, mi-a marturisit-o: va cumpara pamant, va face agricultura ecologica. Va creste plante de leac...

Un nou stil de viata

In sanatoriul "Eden" nu se mananca nici urma de carne sau "rude" de carne: nici oua, nici lapte, nici un fel de derivate lactate. De fapt, asta e cel mai important mesaj care li se transmite oamenilor de aici: "Si Dumnezeu a zis: Iata ca v-am dat voua orice iarba care face samanta si orice pom care are-n el rod cu samanta: aceasta sa fie hrana voastra". Pacientii "Edenului" invata nu doar ce sa manance (doctorul Laza organizeaza in fata lor fascinante cursuri de bucatarie naturista, pe baza de soia si gluten), pacientii invata si cand, dar mai ales cum e bine sa manance, astfel incat ajungi sa constientizezi, sa pretuiesti cum se cuvine fiecare sfant dumicat. Li se spune ca cele mai multe boli ale veacului sunt cauzate de carne, ca aceasta intuneca intelectul, toceste sensibilitatea morala, imbolnaveste sangele si slabeste puterile omenesti... Concluzia: In "Eden" se invata de fapt un nou stil de viata. Un stil de viata sanatos. Dieta! , simpla dieta, poate vindeca cele mai cumplite maladii ale pamantului. Si ce dovada mai buna poate fi decat aceasta: asa traiesc si ei. Doctorul, asistentii, mananca in aceeasi sala de mese cu pacientii. De pilda, Florin n-a simtit niciodata gustul carnii, nici al alcoolului. O data a baut Coca-Cola si i-a fost rau.

In afara de cateva raceli neinsemnate, n-a fost niciodata bolnav. La fel si doctorul Laza. Casa lui, in care traieste impreuna cu sotia sa, Doina, si cele doua superbe fetite - Cristina si Manuela -, e lipita zid in zid de cladirea personalului, in aceeasi curte cu edificiul propriu-zis al clinicii. In casa lui nu exista televizor, nu gasesti carnuri sau alte "otravuri". Nici macar dupa barbierit nu foloseste after-shave. Toate produsele din magazine si-au gasit echivalentul in amestecuri de plante. "De la 16 ani n-am mai mancat carne", spune el. "Nu-mi amintesc sa fi fost bolnav, nu stiu ce-i aia boala. Iar statornicia in acest stil de viata mi-a adus satisfactii depline. Ma consider cel mai privilegiat om de pe Terra, sa am familia si copiii traind in acest stil de viata." Practic, comunitatea asta n-are nevoie de nimic din afara. Cat nu e in clinica sau in pauza de-o saptamana dintre doua serii de pacienti, doctorul isi munceste gr! adina. Ar trebui sa-l vedeti dimineata devreme, in halatul lui alb, plivind, zambind. "Asa m-a invatat tatal meu: ceapa pe care-o cultivi tu o s-o mananci cu mai multa placere. Ridichea pe care tu o plantezi o sa aiba influenta asupra vietii tale. Doamne, nici nu va-nchipuiti ce adanca legatura e intre fiinta umana si natura creata de Dumnezeu...".

In "Eden" sunt interzise carnea, fumatul, alcoolul, chefurile, muzica de discoteca. Asta e regula. Dar, miraculos, renuntarea la aceste vicii nu e deloc o corvoada aici. Important e ce vei face dupa... Un lucru e totusi sigur: ceea ce vezi in "Eden" nu e planificat. Daca tinerii din care e format personalul zambesc mereu e fiindca asta-i felul lor de-a fi. Nu i-am vazut niciodata certandu-se, dar cred ca ar fi complet inapti de asa ceva. Exuberanti si copilarosi, ei par mereu a se juca. De fapt, chiar se joaca. Alearga sa te ajute doar daca intorci privirea spre lucrul pe care-l vrei, iar acest sprijin dat celui suferind pare sa-i umple de viata chiar pe ei insisi. In vreme ce fac cele mai anevoioase munci, ei canta, canta cu glas tare. La usile camerelor nu exista yale, la poarta sanatoriului nu exista paza de noapte. Dar niciodata, de atatia ani, din "Eden" nu s-a furat un capat de ata. Iar atunci cand vezi zi dupa zi in jurul tau a! ceasta stare de bine, te molipsesti de ea.
In ziua a patra, am consemnat doua miracole: Andra a iesit pe balcon fara a-si aprinde tigara. Mai mult, la amiaza a reusit sa se plimbe o ora intreaga impreuna cu mama ei. Iar "Cornelus", fetita pandita de moarte, a inteles, de undeva din adancul inimii ei de copil, ca ingerii din cer au luat-o sub paza lor. In seara aceea, pe cand iesea din salonul ei, doctorul Laza s-a auzit strigat, cu voce inceata: "Domnule doctor...". S-a intors catre ea. "Vreau sa va spun ca de acum sunt sigura ca eu nu voi muri...".

Cele mai simple leacuri din lume

Incepand cu a treia zi, trecerea timpului a devenit binefacere. Voluptuoasa monotonie a programului de zi cu zi te linisteste, te innobileaza, iti creeaza un splendid confort. "Cafeluta edenica" de dimineata este de fapt carbune amestecat cu apa buna, de izvor, care-ti face curatenie in intestine. Cat de mult m-am obisnuit cu pasionatele conversatii despre medicina de pe etajele saunelor fierbinti, cu furnicatura placuta a degetelor lui Gica Tabus, maseurul spitalului, un vlajgan cu putere de urs si suflet de heruvim, cu exercitiile fizice ale maestrului in kinetoterapie, Marin Plopsoreanu, zis Marinica (desi are doi metri inaltime), fost baschetbalist de performanta si fost prim balerin al Teatrului Evreiesc de Stat, fost tenor in Corul Operei Romane, fost bolnav de leucemie in stadiul IV, caruia medicii i-au mai dat trei luni de trait si care s-a vindecat prin gimnastica medicala, regim naturist si credinta in Dumnezeu, omul care te! invata cum sa-ti "masezi" organele interne bolnave cu ajutorul miscarii, ca sanatatea inseamna respiratie sanatoasa, o respiratie profunda, mai intai cu abdomenul si apoi cu toracele, ca sedentarismul este o crima.
In rest, remedii simple, la indemana oricui. Caci asa cum spunea adesea doctorul Laza, "cine are secrete in vindecarea bolilor si nu le dezvaluie, acela nu merge in cer". Tratamentul micutei Cornelia a constat in: ceaiuri, sucuri, cruditati, bai, cataplasme cu lut, cu carbune pe gat si pe abdomen, cataplasme cu varza pe gat, in timpul noptii si, bineinteles, rugaciuni. La fel, simplu, am fost tratati si noi. Intr-a cincea zi, un miracol s-a petrecut si cu mine: eu, cel obisnuit cu miscarea doar de la birou la televizor si pana la taxi, eu am jucat fotbal! Si voi juca in fiecare zi! Treptat, o nebanuita senzatie de curaj, de incredere in mine a inceput sa-mi incalzeasca inima, alaturi de acesti oameni - pe unii ii socot si azi adevarati prieteni. E senzatia ac! eea ca n-ai nimic de ascuns, ca-ti poti varsa oful, ca dincolo de orice retineri sociale, poti vorbi orice cu oricine, iar celui care te asculta ii pasa.

Cheia care deschide cerul

"As vrea sa va rugati pentru mine...". Doctorul Doru Laza vorbea de dimineata pana seara la telefonul mobil, raspunzand in patru limbi straine pacientilor care fusesera internati la "Eden". Auzeam si eu, uneori, franturi de replici: "Nu, nu trebuie sa-mi multumiti. Nu-mi sunteti dator cu absolut nimic. As vrea doar sa va rog ceva: daca se poate, as vrea sa va rugati pentru mine...". Daca ceva mi-a ramas mai pregnant, mai de nesters in amintire, atunci mi-au ramas serile petrecute in clinica de la "Eden", acele "ore de medicina a sufletului" predate de doctorul Laza sau, mai tarziu, discutiile aprinse din cabinetul acestuia, cand imi spunea ca "nu exista remediu mai bun pentru recuperarea pacientului decat repunerea lui in relatie cu Dumnezeu". Vorbea cu o inflacarare nestavilita, aproape nu intelegea, nu putea intelege de ce in aceasta era nebuna, lumea medicala refuza cu incapatanare teza ca e imposibil sa tratezi doar trupul unui om! . Ca nu poti trata doar trupul fara a-i trata totodata sufletul si spiritul. Ca astazi, oamenii sunt bolnavi mai intai sufleteste si spiritual, abia apoi trupeste. Ca nu exista in lume alt panaceu decat rugaciunea.

"Cand pacientul intelege valoarea rugaciunii si o practica, atunci boala lui devine un fleac. De ce nu intelegem ca rugaciunea nu e o bolborosire, o insiruire de cuvinte, o citire din carte? Rugaciunea e un moment de revelatie, e cheia care deschide cerul - dimineata descuie ziua, noaptea te incuie in siguranta. E, de altfel, si un excelent sedativ. Rugaciunea e respiratia sufletului. Sufletul e ca un plaman, el respira, tot timpul are nevoie de Creator. Rugaciunea spontana corespunde in cel mai profund grad unei nevoi celulare. Atunci cand eu ma rog, intre mine si Creator se stabilesc afinitati pe care celula insasi le percepe. La fel cum celula spune: <<Am nevoie de hrana!... Mi-e sete!...>>, la fel spune <<Intra in legatura cu Dumnezeu! E vital pentru mine!>>. Face parte din programul <<computerului>> celular sa fii in legatura cu Cerul. Asa se explica de ce o posibilitate pentru vindecarea cance! rului este sa nu distrugi cu citostatice celula canceroasa, ci sa insanatosesti aceasta celula, convertind-o spre Dumnezeu. E aproape un adevar stiintific ca vorbirea cu divinitatea, prin rugaciune, aceasta deschidere a noastra catre cer, e un impuls, o nevoie a celulei, caci ea pentru asta a fost creata: sa fie tot timpul in rezonanta cu Cerul!" Cat adevar! Habar n-am ce a inteles Cornelia Diaconu din aceste "ore de medicina a sufletului". Tin minte insa precis ca in ziua a saptea, inainte de a merge la culcare, fetita i-a spus doctorului Laza, cu o maturitate terifianta in glas, urmatoarele cuvinte: "Domnule doctor, vreau sa va spun ca sunt sigura ca Dumnezeu ma va face bine...". In ziua a saptea, pentru prima oara, s-a odihnit.

Epilog cu inviatii din morti

Apoi, a trecut un an. Dupa plecarea mea, in urmatoarea serie de pacienti, la Breaza, trebuia sa vina domnul prof. univ. dr. Aurel Ardelean, membru corespondent al Academiei de Stiinte Medicale din Romania, Doctor Honoris Causa, profesor de biologie celulara, rectorul Universitatii de Vest "Vasile Goldis" din Arad. Se va interna in "Eden" doar pentru a urmari cu ochii lui toate etapele tratamentului, pentru a incerca sa priceapa ceva din miracolul locului. Frumoasa Andra e azi studenta la a doua facultate, s-a ingrasat, e vesela, e plina de viata, arata, dupa spusa doctorului Laza, "ca o actrita de cinema". Medicii nu cred nici azi, in ruptul capului, ca ea s-a vindecat doar cu leacurile banale si "babesti" de la Breaza. Florin a parasit clinica, fiindca se va casatori in vara. A adus-o si pe Raluca in "Eden", dupa cum a promis. Azi e perfect sanatoasa, studenta la Filologie in Brasov, si in afara protezei de la mana stanga, cancerul n! -a lasat nici o urma asupra frumusetii sale. Medicamentele si sederea ei in sanatoriul brezean au fost sponsorizate de... cine altul decat polonezul cu inima mare, ingrijit odinioara de Florin? Andrei Plewinski este, la randu-i, un om sanatos. A lasat balta afacerile lui din industria metalelor neferoase, a cumparat 1000 de hectare de pamant malos si s-a apucat de facut agricultura ecologica. A incheiat deja nenumarate contracte cu Germania, nemtii sunt pur si simplu innebuniti dupa plantele sale, dupa produsele lui nepoluate. De un an de zile, in familia Diaconu nu se mai mananca de fel carne.

Parintii Corneliei au mers la Spitalul "Grigore Alexandrescu", aratandu-le medicilor fetita si biletul de externare. "E intr-adevar un miracol dumnezeiesc", marturisea profesorul care se ocupase de ea. Apoi, a intrebat ce i-au facut totusi, daca au operat-o. Dupa ce i s-au povestit toate cele intamplate la Breaza, medicul a izbucnit in ras: "Hai domnule, sa fim seriosi. Cu varza murata?...".

BOGDAN LUPESCU

(Nota redactiei: Sanatoriul de la Breaza apartine fratilor nostri adventisti de la Miscarea de Reforma)

PRO impacare

FII barbat, fii vestitor, un martor constiincios,

STRAJER loial, fiu al jertfei, prietenul lui Hristos!

LA lovituri nu raspunde; lasa Biblia sa-ti fie

FARUL luminos ce-ti duce pasul catre vesnicie.

MARII, sa-i arunci lumina, ca furtuna este dura,

ESTE marea confruntare profetita de Scriptura.

VREMEA nu te-astepata, frate, isi urmeaza calea sa…

IMPACARII da-i o sansa… conturand-o’n viata ta.

acrostih

Val cu val saruta plaja si nisipul straluceste;

An cu an ciopleste viata, de credinta-n vis de glorii.

Porumbel si porumbita, zburand pe sub curcubeu,

Iata de ce spun, prieteni, ca… E VREMEA IMPACARII.