| Mângâietorul care simte cu noi în necaz | Email | Imprimare |
Data devotional Jul 2, 2009 Anterior
Psalmi 100 – 105
Mângâietorul care simte cu noi în necaz
„Bucurati-vã cu cei ce se bucurã; plângeti cu cei ce plâng.” (Rom. 12,15)
Stãtea deoparte, cu capul aplecat deasupra mâinilor, pe care se asezaserã cam o jumãtate de duzinã de fluturi frumos colorati. Câteva luni mai târziu, aceleasi mânute erau pline de urme de la întepãturile de ace în cãutarea unor vene bune. Pãrul sãu bogat se împutinase, firele se frângeau ca niste paie si, în scurt timp, bãietelul a murit – o victimã a leucemiei.
Meg, mama lui si prietena mea dragã, era terminatã. Ce as fi putut spune sau face pentru ea, ca sã-i aline durerea? Flori? Câteva cuvinte pline de atentie pe o carte postalã? Nimic nu pãrea corespunzãtor. Noi, prietenii, am încercat sã o tinem ocupatã, ca sã mai uite si sã nu mai plângã.
Odatã, când mama era în vizitã la mine, Meg s-a oprit în fata casei mele. Trebuia sã merg repede pânã într-un loc si le-am lãsat împreunã. Când m-am întors, ceva mai târziu decât sperasem, am gãsit-o pe Meg în bratele mamei. Amândouã aveau fetele pline de lacrimi. Nu avuseserã nevoie de mine. Meg si-a luat geanta, a zâmbit printre lacrimi si a spus: „Eu trebuie sã plec”. La plecare, pasul ei era mai plin de viatã decât la venire.
Câtiva ani mai târziu, Meg m-a întrebat: „Îti amintesti când am fost cu mama ta în dupã-amiaza aceea dupã moartea lui Randy? Atunci a fost prima datã când cineva m-a lãsat sã vorbesc despre el, despre cât de scump si deosebit era, despre boala lui, despre moartea lui, despre renuntare, despre cât de greu mi-a fost sã-l vãd cã moare... Ea m-a lãsat sã-mi descarc toatã durerea si chinul cumplit din suflet. Mama ta a fost destul de preocupatã de mine ca sã mã asculte! Nu voi uita niciodatã!”
De ce nu am putut eu sã fiu sensibilã la nevoile ei? Probabil cã mã temeam prea mult de suferinta pe care mi-ar fi produs-o mie nenorocirea ei.
Lucrarea de mângâiere pe care a fãcut-o mama atunci a fost asemãnãtoare lucrãrii Duhului Sfânt, care este numit Mângâietorul. Spiritul lui Dumnezeu ne oferã mângâiere. El este lângã noi, iar vindecarea vine pe mãsurã ce Îi spunem ce avem pe inimã, asa cum i-a spus Meg mamei mele. Duhul Sfânt simte cu noi în necazurile noastre. Vreau sã fiu si eu asa.
Îti multumesc, Duh Sfânt, cã esti alãturi de mine! Ajutã-mã sã le fiu si eu mângâiere altora!
Rose Nell Brandt
|
  |
]