 |
 |
 |
|
IZOLAŢIONISMUL RELIGIOS
1. Ştire introductivă: Colorado City, SUA – singura comunitate poligamă din lumea civilizată „Colorado City, din Statele Unite este singurul oraş din lumea occidentală civilizată care trăieşte din lumea occidentală civilizată care trăieşte încă în poligamie, descrie într-un reportaj cotidianul francez Le Figaro. „Bine aţi venit la talibanii americani”, îl întâmpină o membră a comunităţii poligame, pe jurnalistul de la Le Figaro. Ea nu are voie să vorbească unui străin, toţi cei din afara comunităţii fiind consideraţi „păgâni” sau „unelte ale Satanei”.
Intruşii sunt urmăriţi şi intimidaţi, iar cei care încalcă interdicţia sunt aspru pedepsiţi. În orăşelul din Arizona, aproximativ 5.000 de oameni trăiesc izolaţi de restul lumii şi se supun doar propriilor legi, car îi permit liderului comunităţii să aibă o mulţime de soiţii şu unde orice bărbat poate să oblige minorele să aibă relaţii sexuale cu el, dacă doreşte, sub pretextul că s-a căsătorit spiritual cu ele.
Este vorba despre comunitatea mormonilor renegaţi, rupţi de restul lumii din 1890, când Biserica mormonă a renunţat la poligamie pentru ca Utah să poată obţine statutul de „stat”. Atunci, câţiva oameni au refuzat să renunţe la obiceiurile strămoşeşti şi şi-au întemeiat propria lume.”
Din analiza ştirii mai sus enunţate, vom deduce următoarele elemente de analiză, matrice pe care o vom utilizat mai departe în înţelegerea fenomenului de izolaţionism religios:
2. Analiza enclavei religioase în timpurile apostolice
Evreii se enclavizaseră, devenind insule în interiorul societăţii în care locuiau (diaspora în mod deosebit). Închizând legătura cu lumea ei au ajun în cele din urmă să închidă şi legătura cu Dumnezeu. În afara încercărilor de prozelitism, evreii nu mai erau interesaţi să aibă un dialog cu lumea în care trăiau.
Evreii exacerbau importanţa unor ritualuri cu totul lipsite de importanţă spirituală, cum ar fi cel al spălării ceremoniale, izvorâtă din tradiţie şi nu din Sfintele Scripturi.
Isus din Nazaret, ulterior apostolii, au fost intimidaţi şi asupra pedepsiţi pentru încălcarea regulilor stabilite prin tradiţie. Acest lucru demonstrează că sistemul religios nu era deschis dialogului nici spre interior.
Evreii de rând erau exploataţi economic, pe umerii lor fiind puse sarcini greu de purtat şi daţi afară din sinagogă dacă aşa decideau conducătorii. Un caz a fost cel al orbului din naştere vindecat de către Domnul Hristos, dat afară din sinagogă pentru mărturia sa înaintea sinedriului.
Evreii erau convinşi de ideea că erau singurii deţinători ai adevărului ultim. De aceea, ideile lui Isus erau erezii periculoase. Similar, teologia lui Pavel era condamnată fiindcă ea conducea la schimbarea sistemului de valori prin întoarcerea la Scriptură.
Numai evreii erau salvaţi, neamurile fiind condamnate distrugerii. Această idee conducea la false teorii cu privire la ceea ce este sfinţenia.
Elitele favorizate erau formate din învăţătorii Legii, bătrânii, fariseii, saducheii etc., di fiind cei care decideau doctrina şi ce anume trebuie să fie făcut de către tot poporul. Ei erau priviţi asemenea unor autorităţi în materie, membrii cultului depinzând în totul de sfaturile lor.
În concluzie, enclava religioasă este la fel de periculoasă ca unirea dintre religie şi puterea politică, fiind tot o manifestare, oarecum mai redusă la scară, a totalitarismului religios.
3. Atacul apostolului Pavel asupra enclavei religioase
Pavel se asocia cu iudei ca „iudeu”, conducându-i să înţeleagă că este unul de al lor. În fond el nu minţea, fiindcă era „iudeu dintre iudei”, ba chiar fariseu, în ce priveşte pregătirea teologică şi experienţa din prima parte a vieţii.
Pavel încerca să le explice iudeilor greşeala în care se aflau prin refuzul de a-l primi pe Isus din Nazaret ca Mesia al lui Israel. El desfăşura înaintea lor adevăratul înţeles al Evangheliei anunţate prin profeţi şi predicată de către Isus.
Întotdeauna Pavel era dat afară din sinagogă, renegat, urmărit, hulit pentru convingerile sale ce veneau în opoziţie cu ale majorităţii şi care depăşeau contextul ideologic al enclavei religioase.
Persecuţia împotriva lui Pavel mergea până la o urmărire disperată de-a lungul cetăţilor romane sau greceşti, cu scopul de a-l ucide şi de a aduce la tăcere greutatea argumentelor afirmaţiilor sale.
Pavel era urmărit şi persecutat pentru încercarea de a schimba rânduielile şi sistemul de valori al iudeilor. Datorită acestui lucru, ei deveneau de zece ori mai zeloşi supă ce Pavel trecea pe la ei cu vestea cea bună a mântuirii prin credinţa în Isus din Nazaret.
În concepţia iudeilor, doar ei erau aleşi de Dumnezeu, doar ei erau salvaţi. Faptul că Pavel se ducea la neamuri pentru a le predica mântuirea lui Dumnezeu le provoca şi mai tare mânia şi ura. Ei doreau nimicirea neamurilor, nu mântuirea lor. Doar iudeii aveau acces la mântuire. Doar ei aveau acest drept şi nimeni altcineva.
Bătrânii, conducătorii, fariseii etc. erau primii care de regulă îl respingeau pe Pavel. După aceea întreaga sinagogă se punea în mişcare. Erau rare excepţiile de la acest scenariu nefast.
În concluzie, simptomele manifestate de iudei în relaţie cu Pavel ne ilustrează pericolul rămânerii într-o enclavă religioasă şi deopotrivă destinul tragic al celor ce se izolează de Dumnezeu şi deopotrivă de această lume.
4. Enclava din Corint şi naşterea unei comunităţi creştine
1. Fapte 18: 1 După aceea, Pavel a plecat din Atena, şi s-a dus la Corint. De la Atena la Corint: Două cetăţi, două lumi complet diferite. Mergând din cetatea filozofiei în cetatea comerţului, Pavel lăsa în urmă discuţia din Areopag cu înţelepţii Atenei, prilej în care a înţeles inutilitatea predicării înaintea celor ce cred că ştiu tot adevărul. În faţa suficienţei de sine şi a prejudecăţilor, nici chiar cele mai strălucite argumente nu sunt de folos. Cu siguranţă că Pavel era convins că aruncase nestemate înaintea celor ce nu puteau să le aprecieze valoarea. De fapt, Pavel părăsea enclava intelectuală a grecilor din Atena pentru a merge în Corint unde avea să întâlnească enclava religioasă a iudeilor din acea cetate.
2. 2 Acolo a găsit pe un Iudeu, numit Acuila, de neam din Pont, venit de curând din Italia, cu nevasta sa Priscila, de oarece Claudiu poruncise ca toţi Iudeii să plece din Roma. A venit la ei. Acuila şi Priscila: Doi iudei, dar deopotrivă doi colaboratori de nădejde, au venit în ajutorul lui Pavel. Nu erau creştini la acea dată, ci doar iudei. Se pune însă întrebarea cum de reuşea Pavel să se descurce în condiţiile în care nu primea de cele mai multe ori nici un fel de sprijin din partea comunităţii creştine? Dar Pavel era genul de pionier al lucrării lui Dumnezeu, care chiar dacă este lăsat singur, tot merge înainte. Acuila şi Priscila aveau să devină ulterior, datorită legăturii cu Pavel, unii dintre cei mai de succes misionari creştini.
3. 3 Şi, fiindcă avea acelaşi meşteşug, a rămas la ei, şi lucrau: meseria lor era facerea corturilor. A te susţine de unul singur: Chiar lipsit de mijloace de susţinere din partea bisericii, Pavel nu s-a dat bătut. El s-a asociat cu Acuila şi Priscila în confecţionarea de corturi. Prin intermediul acestei meserii el a reuşit să câştige mijloacele necesare subzistenţei, şi deopotrivă să cunoască obiceiurile cetăţii. Astfel, el s-a familiarizat cu specificul Corintului, înţelegând mai bine metodele de abordare ale oamenilor din acel loc.
4. 4 Pavel vorbea în sinagogă în fiecare zi de Sabat, şi îndupleca pe Iudei şi pe Greci. Sinagoga – primul câmp evanghelistic: Sinagoga şi sabatul au oferit primele ocazii de predicare a Evangheliei în cetatea Corint. Atât iudeii, cât şi prozeliţii dintre neamuri (greci), aveau ocazia de a auzi vestea cea bună că Mesia a venit şi a împlinit tot ce era spus în Scriptură. Prin discuţii directe, răspunzând diferitelor întrebări sau obiecţii, Pavel încerca să îi convingă pe iudei de adevărul celor întâmplate la Ierusalim. Nu este clar cât de mare a fost succesul lui Pavel în această lucrare, dar cu siguranţă că prejudecăţile iudeilor erau la fel de mari cu cele ale atenienilor, pentru a conduce în cele din urmă la o reacţie de respingere.
5. 5 Dar când au venit Sila şi Timotei din Macedonia, Pavel s-a dedat în totul propovăduirii, şi dovedea Iudeilor că Isus este Hristosul. Predicare cu toată forţa: De îndată ce colaboratorii au venit din Macedonia, Pavel a lăsat deoparte activitatea de confecţionare a corturilor şi a trecut la predicare şi învăţare nu numai în sabat, ci şi în restul săptămânii. Cei vizaţi erau iudeii, cu scopul formării nucleului viitoarei comunităţi din Corint. Dovedirea că Isus este Hristos presupunea o profundă cunoaştere a Scripturii şi deopotrivă a evenimentelor ce se întâmplaseră în Iudeea şi la Ierusalim. Roadele lucrării nu au întârziat să se arate, dar şi persecuţia stătea la uşă.
6. 6 Fiindcă Iudeii i se împotriveau şi-l batjocoreau, Pavel şi-a scuturat hainele, şi le-a zis: Sângele vostru să cadă asupra capului vostru; eu sunt curat. De acum încolo, mă voi duce la Neamuri. Împotrivire şi batjocură: Prejudecata naşte împotrivire, urmată de batjocură, atât din partea iudeilor, cât şi din cea a neamurilor. Reacţia la predicarea puternică a lui Pavel a fost definitorie pentru spiritul de opoziţie la Evanghelia lui Hristos. Venise momentul marii lucrări din Corint. Până acum fusese doar un antrenament, o „încălzire”. Viitoarea comunitate avea să se bazeze nu pe iudei, ci pe neamuri. Pavel înţelegea creştinismul ca adresându-se oricărui om, nefiind dependent de iudaism.
7. 7 Şi după ce a ieşit de acolo, a intrat în casa unui om temător de Dumnezeu, numit Iust, a cărui casă era vecină cu sinagoga. În vecinătatea sinagogii: Cu siguranţă că erau mulţi iudei sensibilizaţi de predicarea lui Pavel. Acest Iust este foarte probabil să fi fost un prozelit dintre greci. Astfel, Pavel „smulgea” pe oameni din enclava religioasă în care se găseau. Oare astăzi scrierile sale mai au capacitatea de a realiza acest lucru? Să ne gândim doar la timpul Reformei, când epistolele lui Pavel au condus la o mişcare internaţională de eliberare a Evangheliei din robia tradiţiei şi ignoranţei.
8. 8 Dar Crisp, fruntaşul sinagogii, a crezut în Domnul împreună cu toată casa lui. Şi mulţi dintre Corinteni, care auziseră pe Pavel, au crezut şi ei, şi au fost botezaţi. Primele botezuri: Roadele lucrării lui Pavel au fost bogate atât dintre iudei (chiar fruntaşul sinagogii), cât şi dintre neamuri. O nouă comunitate creştină prindea chip în Corint, deschisă dezvoltării şi progresului atât în relaţie cu Dumnezeu, cât şi cu semenii. Se năştea o religie deschisă oricărui om, fără trăsături de enclavă, cel puţin la acea dată.
9. 12 Pe când era Galion cârmuitor al Ahaiei, Iudeii s-au ridicat cu un gând împotriva lui Pavel, l-au dus înaintea scaunului de judecată, 13 şi au zis: Omul acesta aţâţă pe oameni să se închine lui Dumnezeu într-un fel care este împotriva Legii. La judecată: Pavel a fost considerat ca un iudeu renegat. De aceea, el a fost dus la judecată pentru încălcarea rânduielilor enclavei iudaice, lucru similar denunţului împotriva lui Isus, că s-a numit pe Sine ca „Fiu al lui Dumnezeu”. Intervenţia cerută de către iudei din partea autorităţilor, în probleme de religie, era cu siguranţă un nou abuz exercitat asupra lui Pavel.
10. 14 Pavel voia să înceapă vorba, când Galion a zis Iudeilor: Dacă ar fi vorba de vreo faptă rea sau de vreo blestemăţie, v-aş asculta după cuviinţă, Iudeilor! 15 Dar dacă este vorba de neînţelegeri asupra unui cuvânt, asupra unor nume şi asupra Legii voastre, treaba voastră: eu nu vreau să fiu judecător peste aceste lucruri. 16 Şi i-a alungat de la scaunul de judecată. 17 Atunci au pus toţi mâna pe Sosten, fruntaşul sinagogii, şi-l băteau înaintea scaunului de judecată, fără ca lui Galion să-i pese. Răspunsul autorităţilor şi reacţia iudeilor: Răspunsul lui Galion a fost exemplar pentru un adevărat magistrat. Spre deosebire de Pilat din Pont, el a refuzat să judece un astfel de caz, ce nu se încadra în normele legale. Astfel că iudeii, nemaiavând ce face, şi deopotrivă ca expresie a disperării, l-au luat la bătaie pe fruntaşul sinagogii, care nu mituise suficient pe romani, sau în orice caz nu reuşise să îi convingă să îl pedepsească pe Pavel, aşa cum se întâmplase în Filipi.
|
||
 |
