REACTIILE COPILULUI FATA DE STOMATOLOG

Comportamentul copilului in cursul tratamentului dentar isi are sursa atat in trasaturile de personalitate, cat si in diferitele situatii cu care se confrunta.

Factorii care influenteaza comportamentul copilului in cabinetul stomatologic:

-Varsta copilului
-Tipul de personalitate
-Statusul neuroendocrin
-Dezvoltarea somatica
-Mediul familial si comunitar
-Educatia
-Experientele stomatologice anterioare
-Imaginatia
-Noua confruntare cu un tratament stomatologic

TIPURI DE PACIENTI-COPII

In functie de acesti factori, se diferentiaza câteva tipuri de pacienti copii, pe care le vom discuta în continuare.

Copilul orientat social are un raport bun cu echipa stomatologica. Este interesat sa interactioneze cu persoanele cu care intra în contact, comunica usor, si este dornic de a intelege ce va face medicul stomatolog. Acestui copil i se poate capta interesul- i se pot arata instrumentele si i se poate explica la ce folosesc. Orice noua experienta este pentru acest copil o aventura, de aceea i se poate transfera o oarecare responsabilitate pentru propria igiena dentara. Chiar daca apar anumite proceduri dureroase în decursul actului terapeutic, copilul intelege ce se intampla si nu traieste sentimente de teama, anxietate.

Copilul hiperactiv, rasfatat îsi face simtita prezenta inca din sala de asteptare. Este galagios, investigheaza, se misca mult. Este foarte temator se respinge tratamentul stomatologic. Daca privim la familia lui, vedem cum copilul conduce; parintii ii permit orice sau îl protejeaza prea mult .Este tipul de copil caruia i se ofera totul în orice situatie si care va fi marcat de o puternica anxietate în orice situatie mai deosebita. Evaluarea psihologica a situatiei a condus la urmatoarea explicatie: copilul caruia nu i se impun anumite limite nu stie unde sa se opreasca si ce e permis sa faca; de aceea este nesigur, se teme si poate deveni hiperactiv. În momentul când un astfel de copil intampina o frustrare sau intalneste niste limite, reactioneaza la fel ca si fata de parintii lui (plange, tipa ) Comportamentul negativ si neadaptat al copilului nu trebuie incurajat în cabinet si este recomandat ca parintii sa nu fie de fata în decursul actului terapeutic. Rareori medicul poate colabora cu parintii pentru a pregati copilul pentru vizita la stomatolog si pentru a-I controla comportamentul. Copilul raspunde adesea la temerile parintilor fata de cabinetul stomatologic mai degraba decat la ale sale.

Copilul anxios, introvertit reprezinta o problema mult mai serioasa. Este tacut, ascultator si nu deranjeaza pe nimeni, dar este si plin de temeri si ingrijorari. Acestea s-au format fie datorita experientelor stomatologice anterioare, fie mai degraba formei de disciplinare aplicata de parinti. Amenintari de genul : "Daca nu mananci tot, o sa ajungi la spital", sau "Daca mai musti oamenii o sa te duc la dentist sa iti scoata toti dintii" vor conduce la dezvoltarea unui copil temator cu care medicul va colabora foarte dificil. De aceea, prima vizita la stomatolog trebuie sa fie placuta, iar copilul poate fi recompensat de catre medic pentru un comportament corespunzator. Copilul trebuie sa inteleaga fiecare etapa a tratamentului si trebuie indemnat sa îsi exprime temerile si indoielile.

Copilul negativist refuza orice colaborare cu medicul. Acest tip de comportament este generat de teama, anxietate. Medicul trebuie sa foloseasca jocul în care un "nu" inseamna de fapt "da" pentru a obtine permisiunea de a continua tratamentul.

Copilul deficitar are nevoi speciale, în functie de boala (handicap somatic, de evolutivitate, psihic, psiho-afectiv, ambiental), si necesita o abordare diferita .

Orice copil apreciaza o expunere directa si sincera a tot ce urmeaza sa se intample în cabinetul stomatologic. Daca actul terapeutic implica proceduri dureroase, trebuie explicat pe scurt despre ce este vorba chiar în momentul în care incepem procedura respectiva, astfel incat copilul sa nu aiba timp sa se gandeasca la ea si sa dezvolte un sentiment de teama. Aparitia reactiilor emotionale este de foarte probabila. Lacrimile nu sunt altceva decat o manifestare a anxietatii care apare în fata unor proceduri stomatologice noi si misterioase.