CUI I-E FRICA DE STOMATOLOG?

Sa ne oprim putin asupra sentimentului de teama resimtit de fiecare dintre noi in cabinetul stomatologic. De cele mai multe ori, teama isi are originea departe, in copilarie, si in primele experiente traite in cabinet.

Cum apare teama de stomatolog?

Temerile pe care le pot avea copiii pe fotoliul stomatologic provin în mare parte din mediu, desi pot exista si temeri firesti în copilarie ( de exemplu teama de straini, de separarea de parinti, teama de zgomote puternice).

Temerile induse de mediu pot fi subiective si obiective.
* Temerile obiective sunt acelea pe care copilul le experimenteaza (de exemplu o vaccinare care a produs teama si durere copilului) . Medicul stomatolog trebuie sa foloseasca cuvinte care sa nu inspaimante copilul, sa poarte halate colorate si sa creeze o ambianta care sa nu aminteasca de alte experiente din trecutul copilului.
* Temerile subiective sunt dezvoltate de persoanele din jurul copilului si adesea sunt amplificate de imaginatia acestuia. Un astfel de copil trebuie asigurat ca va fi "la curent" cu tot ce i se intampla si ca medicul stomatolog este prietenul sau care nu ii va insela increderea.

Mediul reprezinta totalitatea stimulilor exteriori organismului copilului. Factorii de mediu care au importanta în dezvoltarea pacientului copil sunt parintii, în primul rand, apoi grupul de prieteni, scoala si experientele stomatologice anterioare.

Atitudinea parintilor fata de stomatologie are de obicei un efect direct în structurarea atitudinii copilului. Copiii ai caror parinti cunosc beneficiile ingrijirii dintilor si au o experienta pozitiva în cabinet anticipeaza pozitiv vizita la stomatolog si sunt pacienti cooperanti. Marea majoritate a copiilor care vin în cabinet provin din familii ai caror membri se tem de stomatolog. Cu toata buna intentie, acesti parinti nu îsi pot ascunde teama în fata copiilor sau, incercand sa pregateasca copilul pentru vizita la stomatolog asociaza conceptele de teama si durere cu tratamentul dentar ( " Nu-ti fie teama, puisor, dentistul nu o sa iti faca nimic rau!")
Modul în care parintele îsi educa si creste copilul este determinant pentru atitudinea copilului în cabinet. Un copil problema pentru stomatolog se formeaza atunci când parintii sunt prea protectivi, prea autoritari sau prea afectuosi sau indulgenti, dar si atunci când copiii se simt respinsi sau lipsiti de dragoste parinteasca.

Grupul de prieteni influenteaza atitudinea copilului fata de problemele dentare, îl ajuta sau ii impiedica sa se acomodeze cu noua situatie. Cu cat copilul creste ca varsta, cu atât parerea prietenilor este mai importanta.

Scoala este principala sursa a atitudinii pozitiva fata de stomatolog si da copilului primele informatii referitoare la igiena bucala. Cu cat se va implica mai mult scoala, cu atât copilul îsi va pretui mai mult dintii, va privi medicul stomatolog ca pe un prieten si va fi la curent cu noutatile în domeniul ingrijirii dintilor.

Experientele stomatologice anterioare au format o atitudine fata de cabinet si medic. Cu cat aceste experiente au fost mai traumatizante, cu atât va trebui sa se straduiasca medicul sa disocieze noua situatie de trecut.

Egiptenii spuneau: "Nu exista un om intelept care sa nu se teama si sa nu se pazeasca".Prevenirea bolilor dentare este cea mai buna solutie pentru copiii nostri. Educatia pentru sanatate si tratamentul profilactic vor conduce la formarea unor copii cu dinti sanatosi, care vor dori sa colaboreze cu medicul stomatolog in vederea mentinerii sanatatii dentare.