MUZICA SACRA
de prof.Cezar Geanta, Bucuresti


2.Despre muzica protestanta.
Am vazut ca la cristalizarea muzicii crestine, atat bizantine cat si gregoriene, o contributie insemnata a avut si muzica laica populara. Aceasta nu se deosebea cu nimic de cea religioasa propriu-zisa, cel putin pana in sec.XVI. Asa se face ca la ea vor recurge si reformatorii doctrinei catolice care odata cu reformatiunea teologica, intreprind reforme si in muzica liturgica facand-o cat mai accesibila pentru poporul de rand.
Se renunta la limba latina ca limba de cult, ca si la intreaga liturghie muzicala catolica. John Wycliffe (1320-1384) in Anglia, M.Luther in Germania, J.Hus in Cehia, hughenotii in Franta promoveaza o muzica populara accesibila maselor de credinciosi, pe versuri biblice in limba vorbita de popor. Acesti protestanti aveau idealuri comune spirituale in muzica, indiferent de tara in care traiau.
Se canta in biserica, in familie, in ateliere, la munca campului, in scoli, etc. Muzica era mijloc de comuniune cu Dumnezeu, era mijloc de exprimare a pocaintei, mijloc de incurajare la lupta, de glorificare a lui Dumnezeu, de inaltare spirituala. O zicala de mare popularitate in randul husitilor era: "Cine canta, acela se roaga indoit".
Genurile muzicale folosite erau psalmii metrizati si coralul. Diferenta dintre psalm si coral era aceea ca psalmii foloseau numai valorile de doimi si patrimi, pe cand in coral gasim si alte valori de note. Amandoua aceste genuri utilizau versuri masurate, cu opriri pe fermate la sfarsit de fraza, iar ca factura sonora, stilul omofonic realizat prin nota contra nota. In Franta se utilizau psalmi tradusi si versificati de Clement Marot.
Cateva concluzii in legatura cu muzica protestanta:
Calvin, Zwingli si alti reformatori interzic folosirea muzicii polifonice in cadrul serviciului divin, sub pretextul ca aceasta ar dauna intelegerii cuvintelor, de asemenea interzic folosirea orgii si altor instrumente din acelasi motiv. Ei recomanda numai muzica monodica cantata exclusiv in limba poporului.
Luther fiind el insusi compozitor si meloman de mare finete este mult mai realist in aceasta problema. El accepta si piesele polifonice cu text latin, avand in vedere tezaurul inestimabil al capodoperelor scrise de inaintasi sau contemporani, care apartin de biserica romano-catolica. El spune: "Daca in limbile elina si ebraica ar exista tot atata muzica buna ca in limba latina, ar trebui ca in fiecare duminica muzica serviciului religios sa fie executata pe rand in patru limbi."
El mai declara ca toata muzica trebuie folosita de protestanti, caci nu are rost ca cele mai bune lucrari sa fie lasate in seama Diavolului. In acest sens, Luther prevede ca la orase, unde sunt mai mari posibilitati muzicale, sa se execute, ca si mai inainte, capodoperele polifonice cu text latin sau german, iar la sate si la orase mai mici, simple corale monodice in limba germana.
"Dupa teologie - scrie Luther - locul urmator si cea mai mare cinste i se cuvin muzicii. Ea este un mare si minunat dar al lui Dumnezeu. Ea ii inveseleste pe oameni, ii face sa-si uite mania, inlatura trufia si alte cusururi... Tineretul trebuie totdeauna deprins cu muzica, deoarece ea faureste oameni indemanatici, priceputi la toate."
In virtutea acestui crez, el propune studierea muzicii in scoli in mod sistematic, pentru raspandirea ei in masele largi de credinciosi. "Orice invatator de scoala trebuie sa stie sa cante, altfel nu pun nici un pret pe el", scrie Luther.
"Se cuvine sa fie primiti in randurile predicatorilor numai acei care inca de pe bancile scolii s-au dovedit foarte inzestrati pentru muzica si si-au insusit-o in chip practic."
Cat de modern este parintele reformei germane cand abordeaza problema muzicii in viata bisericii si a crestinului, se poate vedea din compararea acestor opinii cu ghidul muzical al Bisericii noastre ,elaborat in cadrul Conferintei Generale in anul 1972.
Citez din ghidul muzical amintit:
"- Educatia si intelegerea muzicala trebuie sa inceapa de timpuriu in viata copilului prin: introducerea marilor imnuri si cantari ale Evangheliei in experienta fericita si intima a cultului familial, participarea cu familia la concerte cu o muzica conforma cu standardele trasate in acest document.
* Cantatul si muzica instrumentala in familie trebuie sa fie incurajate.
* Trebuie intemeiata o biblioteca muzicala a caminului, din izvoare bine alese."
In legatura cu obiectul muzicii in scolile organizate de Biserica, acelasi Ghid precizeaza: 
"- In pregatirea si prezentarea muzicii pentru scopuri religioase, administratorii si profesorii trebuie sa lucreze cu elevii in asa fel incat sa inalte standardele muzicale ale Bisericii.
* Profesorii de muzica, atat in ansamblurile scolii, cat si in activitatile pedagogice personale trebuie sa se straduiasca sa asimileze literatura muzicala care poate fi folosita in Biserica si in actiunile de castigare de suflete.
* Deoarece unul din obiectivele primare ale cursurilor de intelegere muzicala din scoli este de a dezvolta un spirit de discernamant in lumina revelatiei divine, instructorii acestor clase la toate nivelele de educatie sunt sfatuiti sa includa o pregatire in capacitatea de a face judecati de valoare in domeniul muzicii religioase.
* Trebuie sa se depuna eforturi din partea comunitatilor locale si a Conferintelor pentru a umple acest "gol cultural". In vederea acestui scop, personalul cu calificare muzicala al scolilor nostre trebuie sa fie folosit pentru pregatirea muzicala si activitati care sa promoveze in mod eficace inaltele idealuri ale inchinarii" - Lucrarile Consiliului Anual 1972, pag 25.
"Acolo unde exista un cor, imnuri bogate in inteles spiritual, alese de maestrii compozitori din trecut si de astazi, cantate de muzicieni consacrati si bine pregatiti vor adauga mult la serviciu si vor ajuta la ridicarea calitatii inchinarii." Ibid.p 22

Cuprins