Editorial

Se spune ca aceia care citesc prefata unei carti sau editori- alul unei reviste sunt cititori "cu experienta".Sunt sigur ca majoritatea acelora care ne cititi faceti parte din aceasta categorie.La urma urmei  suntem in al doilea an de apa- ritie si numarul cititorilor fideli este in continua crestere!Deci,pot spera ca sute si mii de cititori sa citeasca acest editorial!Ce raspundere! Asadar,ce sa scriu?Mai multe idei m-au cucerit si dezamagit rand pe rand;pur si simplu,nu gaseam nimic suficient de valoros.In cele din urma,am ajuns in criza de timp,mi-a venit o idee salvatoare:ce-ar fi sa scriu cateceva despre articolele din numarul prezent?Daca as scrie doar cate o fraza despre fiecare,editorialul ar fi gata!Zis si facut!Am inceput sa recitesc articolele din toate rubricile.Numai ca pe masura ce inaintam,imi dadeam seama tot mai limpede de un lucru:nu pot si nu are rost sa repet lucruri pe care cititorii le vor citi,oricum,in articolele respective….
    Parca vad cum cei mai multi ati trecut deja mai departe si v-ati afundat in lectura unor rubrici mai atractive si mai apropiate de preocuparile dvs. decat un editorial.Cum ar fi paginile de curiozitati medicale utile,de la rubrica Stiati ca…Avizi de varste matusalemice,va veti grabi spre LifeStyle,unde veti invata cum sa faceti fata atacurilor "hotului tacut",care sustrage pe nesimtite mineralele pretioase ale oaselor…Altii,cu spirit polemic,si interesati de nou,sau de obiecte disputate, va veti opri la rubrica Controverse.Sper ca nici de data aceasta nu veti fi dezamagiti: boala vacii nebune revine in actualitate!Iar daca sunteti femeie,vegetariana si asteptati un copil,atunci stiu sigur la ce rubrica veti poposi…Ah era sa uit! Vin sarbatorile! Stomacul de sarbatoare va va motiva pe multi sa cititi si sa  recititi rubrica S.O.S.Si ce sa mai spun despre paginile de familie,educatie, psihologie,consiliere sau despre retete?Aproape ca nu vad cine ar mai putea citi editorialul…Si atunci de ce sa-l mai scriu? Cand eram copil,imi placeau atat de mult bananele,incat le desfaceam nerabdator,mancam miezul cu pofta,dupa care mancam si partea de dinauntru a cojii.Sunt sigur ca pot conta cel putin pe cititorii care,dupa ce vor citi cu nesat "miezul"acestei reviste,vor ajune in final si la editorial.Tuturor va spun:sa va fie bine!

dr. Gily Ionescu

CITITI IN NUMARUL ACESTA:

Familie:

Este posibila prietenia dintre soacra si nora?
Discordia dintre soacra si nora a devenit proverbiala, ca si invrajbirea dintre caine si pisica. Cu toate acestea, exista soacre care isi iubesc nora ca pe o fiica si ii iau partea cand apar dispute intre soti. Am cunoscut o astfel de soacra, care si-a ingrijit cu mult devotament nora grav bolnava, a sprijinit-o afectiv, influentandu-si fiul prin aceasta atitudine, ca sa-si iubeasca si sa-si pretuiasca sotia, sa-i pregateasca mereu mici surprize placute, care i-au grabit vindecarea.
Consfruirea unei relatii de prietenie.
Unul din motivele traditionalei vrajbe dintre soacra si nora sunt si temerile ambelor ca relalia cu cealalta parte, desi tireasca, afecteaza negativ propria relatie.
    Dar, la inceputul casatoriei, orice nora poate, cu putin tact, sa spulbere temerile soacrei, pentru a se obisnui cu gandul ca fiul ei apartine acum mai mult sotiei decat mamei. Daca ea va avea o atitudine prietenoasa si va lua initiativa sa o invite la masa, sau intr-o plimbare pe soacra sa cu anumite ocazii, sa ii ofere un dar de ziua ei, sa se intereseze sincer de starea sanatatii ei, va reusi sa-si faca din soacra o a doua mama si un sfatuitor de nadejde. Depinde de noi modul cum il tratam pe celalalt, tot asa ni se va raspunde.

De obicei, soacra considera o impolitele faptul ca nora sa-i dea sfaturi, fara ca ea sa i le solicite, in schimb este firesc ca nora sa primeasca cu bunavointa sfaturile celei cu mai multa experienta.
    Avand in vedere ca mama sotului cunoaste din practica rolul de sotie, isi va judeca nora dupa propriul etalon. Candva confidentul numarul unu al fiului, acum ea renunta cu greu la locul pe care l-a detinut timp de ani de zile.
    De aceea, este preferabil ca tinerii sa aiba o locuinta separata de a parintilor, pentru a le fi respectat dreptul la intimitate, concediile sa fie efectuate in doi, iar vizitele la socri sa fie momente deosebite de partasie. Chiar daca, in mod firesc, doriti sa fiti cat mai mult impreuna cu noul tovaras de viata, ingaduiti si socrilor sau parintilor sa se bucure de prezenja voastra.

                                      
                                                    Continuare...

Interviu:


Fetita cu doua...inimi
Prof. univ. dr. Radu Deac, seful Clinicii de Chirurgie Cardiovasculara din Tg. Mures, este un nume binecunoscut in medicina romaneasca. Dansul si echipa condusa de domnia sa au realizat in premiera nationala un transplant cardiac la copii, in 29 octombrie 2000. Fetita care .se bucura de o noua inima si, am putea spune, de o noua viata, este a patra persoana care beneficiaza de acest gen de tratament in clinica din Tg. Mures. Primul transplant cardiac la Tg. Mures s-a realizat in 14 noiembrie 1999, la numai trei saptamani dupã ce, la Spitalul Clinic de Urgenta Floreasca, din Bucuresti, dr. Bradisteanu si profesorul Deac au efectuat primul transplant de inima din Romania.
V+S: -Domnule profesor, cu cateva luni in urma ati realizat, in premierã nationala, un transplant cardiac la copii. Cine este fetita care a avut sansa aceasta extraordinarã ?
- Este vorba de Ionica Ciuperca, un copil de 12 ani din Insuratei, judetul Braila, care ne-a fost adusa de urgenta, intr-o stare foarte grava, cu insuficienta cardiaca si, parca, desi toti bolnavii ne impresioneaza, este mult mai impresionant sa vezi un copil in suferinta. Din explorarile facute era indubitabil ca lonica avea o cardiopatie incurabila, deasupra oricaror alte mijloace de tratament medicamentos. Singura solutie ar fi fost un transplant.
V+S: - Nu a fost diticil sa gasiti exact la momentul potrivit o inima... nouã pentru lonica ?
-Coincidenta sau mai bine zis providenta a facut ca in aceeasi zi, deci in timpul tratamentului instituit de urgentã acestei fetite, care era internata la Clinica de Cardiologie Pediatricã, condusa de dr. Rodica Toganel, sa apara un traumatizat cerebral, un copil de 11 ani, care a fost victima unui accident de cireulatie si a carui recuperare cerebrala era evident imposibila. Dupa ce in dreptul victimei a fost declarata moartea cerebralã, de catre specialisti neurochirurgi, neurologi si anestezisti, s-a pus, pentru prima data, problema de a incerca, cu consimtamantul parintilor, sa facem un transplant de inima, in vederea salvarii Ionicai Ciuperca, care era si ea pe moarte. Singura solutie era o inima noua, aparitia unui donator, ceea ce, din fericire pentru ea, s-a intamplat.

                                       
                                                  Continuare...