Cui ii dam cheia mintii?
hipnoza1.jpg (6954 bytes)
                                        
Este hipnoza o metoda terapeutica acceptabila?
    Despre hipnoza s-au spus multe lucruri, unele rele, altele bune, dar niciodata subiectul nu a fost limpede pentru toti, tocmai datorita misterului pe care il creeaza fenomenele neintelese pe deplin, sau gresit intelese. Daca hipnoza este sau nu o metoda terapeutica, daca este bine sau nu sa apelam la ea, vom afla din articolul urmator.
Ce esfe hipnoza?
    Prin hipnoza se intelege o stare particulara de somn, produsa artificial, cu ajutorul sugestiei, de catre o alta persoana, sau de catre subiectul insusi. Aceasta stare cunoaste trei stadii: starea de somn, in care bolnavul mentine legatura cu medicul prin analizatorul auditiv; starea cataleptica, in care se pot imprima muschilor diverse pozitii si cand pot aparea si halucinatiile; starea somnambulismului, cand sunt posibile anumite miscari automate.
    Termenul de hipnoza deriva din cuvantul grecesc hypnos (hypnos = somn). Acest termen a fost folosit in secolul al XIX-lea de un chirurg scotian care utiliza deseori tehnicile mesmerismului in interventiile sale chirurgicale. La randul sau, mesmerismul a fost fundamentat de catre Franz Mesmer, un medic german a carui teorie descria magrretismul animal. La vremea sa, spre sfarsitul secolului al XVIII-lea, teoria a fost ironizata de medicina perioadei respective, din cauza manierei in care Mesmer aborda pacientii. EI ii introducea intr-un butoi cu apa si ii inconjura cu magneti si sarme care aveau menirea sa evidentieze un asa-numit magnetism animal. De multe ori, acesti pacienti ajungeau sa aiba crize convulsive, motiv pentru care metoda a fost respinsa. De-a lungul timpului insa, dupa o istorie cu suisuri si coborasuri, astazi hipnoza tinde, in multe cercuri, inclusiv medicale, sa-si revendice statutul de metoda terapeutica stiintifica si eficienta.
    Este incontestabil faptul ca hipnoza exista si ca ea poate produce modificari spectaculoase ale proceselor psihice si ale comportamentului. Se pot, astfel, obtine iluzii, halucinatii, accentuarea sau reducerea sensibilitatii, modificari ale atentiei sau ale memoriei, acceptarea unor situatii anormale ca fiind perfect logice, mentinerea timp indelungat a unor pozitii incomode precum si modificari ale comportamentului afectiv.
    In disperarea oamenilor de a obtine vindecare cu orice pret, mai ales in urma invaziei actuale de metode terapeutice neconventionale, apelarea la hipnoza poate deveni o alternativa. Inainte de a utiliza o asemenea metoda, este bine ca pacientul sa cunoasca riscurile acesteia si sa le cantareasca in raport cu posibilele beneficii.
Hipnoza poate sa vindece anumite boli?
    Principalele boli despre care se afirma ca au fost vindecate sau semnificativ ameliorate prin tehnici de hipnoza sunt: durerile de diferite feluri (migrenele, durerile reumalice, durerile anginoase, durerile de stomac, durerile menstruale), insomniile, diversele fobii (teama de inaltime, de zbor cu avionul, de intuneric, etc).
Nu intamplator insa, aceleasi categorii de boli se amelioreaza utilizand o metoda de cercetare stiintifica numita placebo. Acest cuvant provine din limba latina si inseamna voi place.

In Evul Mediu, el desemna un lingusitor, iar medicina moderna a preluat acest cuvant pentru un medicament pe care un medic il prescrie numai ca sa-i faca placere pacientului, fara a contine insa o substanta activa. Statistic vorbind, o treime din pacienti reactioneaza foarte bine la tratamentul placebo, o treime satisfacator, iar cealalta treime nu reactioneaza deloc, proportiile mentionate fiind valabile si in cazul hipnozei. In fapt, credinta in efectul medicamentului conditioneaza vindecarea, asa cum si puterea cuvāntului, sugestia, joaca acelasi rol in bolile psihosomatice.
Este hipnoza o metoda terapeutica riscanta?

    O problema amplu dezbatuta este riscul ca, in starea de hipnoza, datorita modificarilor comportamentale si de vointa instalate, persoana hipnotizata sa poata comite, fara voia sa, acte impotriva legilor actuale, sau impotriva unor norme etice sau morale unanim recunoscute. Sunt citate cazuri de hipnoza ale unor specialisti sau militari de rang superior, care au divulgat secrete, aflati fiind sub stare de hipnoza, agresiuni realizate la comanda hipnotizatorului precum si sinucideri in masa, induse prin tehnici de hipnoza colectiva.
O alta problema controversata este aceea daca o persoana poate fi hipnotizata impotriva vointei sale. Raspunsul este afirmativ, intrucat dorinta, dupa hipnoza, poate proveni atat de la nivelul constientului, al vointei liber exprimate, cat si de la nivelul subconstientului, zona de activitate a creierului care nu poate fi influentata de vointa umana. Aceasta este, de fapt, principala zona de risc a hipnozei: cineva, cu sau fara voia pacientului, ajunge sa-I stapaneasca peste vointa sa, peste gandurile sale cele mai intime, peste aciiunile sale, peste tot ceea ce inseamna personalitatea sa. Este o senzatie cel putin neconfortabila!
    Pe langa pericolele descrise mai sus, exista si o serie de reactii negative imediate, asociate procesului de hipnoza, sau de trezire din hipnoza.
    Multi dintre pacientii care se trezesc din hipnoza prezinta tremuraturi, dureri de cap si, uneori, fenomene mai grave, mergand pana la tulburari nevrotice. Alteori, revenirea din starea de hipnoza poate fi prelungita, dificila sau extrem de neplacuta, mergand, uneori. chiar pana la reactivarea unor episoade de traume psihice, petrecute cu multa vreme in urma, uitate de multa vreme" dar reamintite prin hipnoza. Astfel pacientul, desi poate scapa de un simptom neplacut, il poate inlocui pe acesta cu un altul, mult mai neplacut si peste care timpul adusese vindecare.
    In sfarsit, aplicarea frecventa a metodei stabileste o relatie de dependenta a persoanei hipnotizate de hipnotizator, astfel incat tehnica devine un drog care trebuie consumat din ce in ce mai des.
    Nu este greu de inteles ca o manipulare psihica poate transforma o metoda de tratament intr-o capcana spirituala si mintala. Prin natura insasi a raportului medic-pacient se formeaza o relatie de incredere si de supunere a pacientului fata de medic. Daca un crestin se supune pasiv unui tamaduitor, care se bazeaza pe forte spirituale sau pe alte influente, carora le serveste drept canal, atunci se poate ajunge foarte usor la dezorientare spirituala.

Dr. Leonard Azamfirei PhD

Bibliografie:

1.*** Guide to Allernative Medicine, Brockampton Press, 1996
2 Holdevici I. Vasilescu IP: Hipnoza si fortele nelimitate ale psihicului, Ed. Aldomar
3. Sirbu A: Psihiatrie clinica, Ed. Dacia, 1979

Home

Pagina de garda

Arhiva

Abonamente

Carte Oaspeti

E-mail