Musca si...fugi!
caine.jpg (4282 bytes)
                                        
Acesta ar fi dictonul unei categorii de vietuitoare (animale, insecte) care ne pot face viata grea sau macar dureroasa, indeosebi in perioada de vara. Oriunde am fi, in aer liber sau in casa, pe munte sau la iarba verde, putem oricand deveni victima nevinovata a unui animal cu dinti, sau a unei insecte cu ac. Ce trebuie sa facem?
    Muscaturile de animale reprezintă o categorie speciala de plagi provocate de animale domestice (caini, pisici, cai, porci) sau salbatice (urs, lup, mistret, sau chiar de om. Principalul lor pericol il reprezintă inocularea in organism, prin saliva animalului, a agentilor unor severe boli infectioase, cum ar fi turbarea (rabia), febra zgarieturii de pisica, spirochetoza ictero-hemoragica, febra muscaturii de sobolan, tetanosul, hepatita B etc. Pe langa acestea, intra in discutie posibilitatea aparitiei infectiilor curente ale oricarei plagi, fracturile (daca au fost cauzate de mamifere mari)si sechelele estetice, prin vindecarea vicioasă a plagilor extinse.
    Se apreciaza ca, anual, in SUA se produc peste 100.000 de muscaturi de animale, dintre care 80-90 % sunt imputabile cainilor. Boala cu riscul cel mai mare, prin incidenta si prin imposibilitatea de a o trata eficient, ramane turbarea (rabia). In lume, anual, mor din cauza turbarii aproximativ 800 de oameni. Aceasta este luata, in 25 % din cazuri, de la animalele domestice si, in 75 % din cazuri, de la animalele salbatice.
Riscul de imbolnavire difera de la un animal la altul: foarte ridicat - prin muscatura de liliac, vulpe, viezure, ras; risc mediu-fata de pisicile si cainii de curte; risc redus - fata de pisicile si cainii de apartament, iepuri si rozatoare.

Simpfomafologie

Imediat după muscatura este evidenta plaga muscata pe care, deseori, raman imprimate urmele dintilor. Simptomatologia turbarii, pana a deveni evidenta, necesita un interval de timp de saptamani sau chiar luni de evolutie. Atunci cand apar aceste simptome, ele se manifesta prin: febra, dureri de cap, parestezii (amorteli), anxietate, disfagie (dificultati la inghitire), fotofobie (nu se suporta lumina), convulsii, paralizii care evolueaza spre deces.

Tratament

Tratamentul plagii muscate se face intr-un mod similar plagilor obisnuite: se spala cu mari cantitati de solutii dezinfectante si se panseaza steril. Atentie: nu se suturează plaga si se face profilaxia tetanosului! Prevenirea rabiei dupa muscatura se face la clinicile de boli infectioase, dupa urmatorul protocol:

1. Animal cu risc inalt, care nu a fost prins: profilaxie obligatorie;

2. Animal cu risc inalt, dar care a fost prins: profilaxie, daca turbarea animalului respectiv este confirmata;

          3. Animal cu risc mediu sau scazut, care nu a fost prins: profilaxie de siguranta;

4. Animal cu risc redus, care a fost prins: se tine animalul sub observatie o saptamană. Daca acesta se imbolnaveste - profilaxie; daca ramane sanatos, nu este necesara vaccinarea antiirabica.

Sarcina nu reprezinta o contraindicatie a vaccinării antirabice.Ca regula de baza, orice muscatura de animal trebuie examinata de doi medici: medicul chirurg si medicul infectionist !
    Sunt reprezentate, in marea lor majoritate, la noi in tara, de muscaturile de vipera. Aceasta injectand venin, prin intermediul dintilor canaliculati, situati pe maxilarul superior.

Diagnosfic

Diagnosticul initial se pune pe baza informatiei date de bolnav si pe baza semnelor locale: urmele lasate de cei 2 dinti (muscatura) din care uneori se pot scurge mici picaturi sero-sanguinolente. Dupa cateva minute de la muscatura, apare durerea in zona respectiva, precum si un edem dureros in jurul leziunii, care se va transforma intr-o zona violacee (echimoza) ce se va extinde catre radacina membrului muscat.
    Daca echimoza nu apare in primele 30 de minute, se consideră ca vipera nu si-a injectat veninul. Semnele locale sunt insotite uneori si de semne generale: anxietate, transpiratii, greturi, varsaturi, dureri abdominale, hipotensiune, tahicardie, mergand pana la convulsii, insuficienta respiratorie acuta si stop cardio-respirator, cand exista o reactie anafilactica grava.

Tratament

Tratamentul muscaturii de sarpe incepe cu repausul strict in pozitie culcata a bolnavului si imobilizarea segmentului de membru muscat.
    Se aplica o banda elastica, suficient de larga, incat sa permita circulatia venoasa si arteriala a sangelui, dar care sa realizeze o compresiune limfatica sa permita introducerea degetului aratator sub banda. Desi multa vreme s-a considerat o masura de prim ajutor eficienta, astazi se considera ca este contraindicata punerea unui garou: este ineficient pentru sistemul venos si poate deveni periculos pentru sistemul arterial. Dupa montarea benzii, se incepe dezinfectia locala a plagii, ca in cazul unei muscaturi de animal. Daca este posibil, zona muscata se raceste cu gheata.
    Sunt contraindicate: debridarea si cauterizarea plagii facute de rutina, precum si clasica aspiratie cu gura. Aceasta este, de cele mai multe ori, ineficienta, putand deveni si periculoasa, daca exista leziuni ale cavitatii bucale. Exista insa un dispozitiv inclus in unele truse de prim ajutor, numit Aspivenin, care este capabil sa reduca semnificativ cantitatea de venin de la locul muscaturii.
    Dupa acordarea primului ajutor, bolnavul este adus imediat la spital. Aici se vor continua masurile de reanimare si se va aprecia daca bolnavul necesita sau nu ser antiveninos. Din fericire, cele mai multe dintre muscaturile de vipera evolueaza fara complicatii severe, din cauza inocularii minime sau nule.Se va face, de asemenea, profilaxie antitetanica si tratament cu antibiotice.
    Intepaturile de insecte sunt produse, in cea mai mare parte, de hymenoptere (albine, viespi, furnici) care produc intre 30-50 de decese pe an, in SUA, din cauza reactiilor alergic severe soc anafilactic), dar si de diptere, unele specii de plosnite si gandaci, paduchi, pureci. Dintre artropode sunt incriminate, indeosebi, scorpionul si capusa. In cele mai multe situatii, muscatura acestora este inofensiva, soldandu-se doar cu o reactie locala usoara. Teoretic, doza letala pentru un adult este de 400 de intepaturi.

Simpfome

Simptomatologia intepaturilor de insecte poate fi impartita in 2 categorii de semne:
Semnele locale constau in existenta unei plagi punetiforme, eventual centrata de un ac - daca a fost produsa de albina, o infiltratie locala calda, rosie si, mai rar, un edem extensiv cu urticarie.
Semnele generale sunt minore, in formele usoare, dar in formele grave pot aparea hipotensiunea, tahicardia, colapsul, bronhospasmul, edemul laringian si chiar convulsii si coma, aparute pe fondul unei reactii anafilactice.
    Intepatura paianjenului cafeniu produce necroza tesuturile invecinate, febra, frison, greturi, varsaturi, iar in cazurile grave, anemie hemolitica, trombocitopenie.
    Intepatura "vaduvei negre" (o alta specie de paianjen) produce o durere intensa locala, care dispare relativ repede, fiind inlocuita de crampe musculare, dureri abdominale, dureri de cap, transpiratii si greturi.

Tratament

Tratamentul in formele usoare incepe cu extragerea acului (care nu se apuca de punga cu venin, pentru a evita injectarea continutului ei in piele), acolo unde este cazul. Extractia nu se face prin stoarcere! Locul intepaturii se dezinfecteazâ cu o solutie antiseptică uzuala, iar apoi, local, se poate aplica gheata. Exista anumite creme cu continut steroid care se pot aplica pe zona intepata.
     Intepatura "vaduvei negre" si a paianjenului cafeniu necesită un tratament specific, facut la spital, avand un potential de evolutie mult mai grav.

dr. Leonard Azamfirei PhD

Home

Pagina de garda

Arhiva

Abonamente

Carte Oaspeti

E-mail