Editorial

Pentru o sanatate a relatiilor.
"Vai, ce-ai slabit! Te-ai ascutit ca lupta de clasa!"..."Tu, ce te-ai ingrasat! Ai grija, draga, ce mananci, ca n-o sa te mai recunoasca lumea!"..."Oh, ce te-ai schimbat de cand nu te-am vazut! Aproape sa nu te recunosc!"
"De ce te-ai tuns? Arati cu 10 ani mai batrana!"
"Nu te mai ingrasi si tu odata, sa arati ca un om normal?!"
"De ce esti asa de palid? Ce zic eu - palid, te-ai ingalbenit de tot! Fa-ti niste analize, ca nu-mi place deloc cum arati!"..."Nu mananci carne?! De aceea esti asa de slab...!" "Vezi, daca mananci carne? Te-ai facut cat un butoi!"...

Cand ati primit ultima data astfel de "complimente"? Probabil ca nu trebuie sa stati mult pe ganduri ca sa dati un raspuns. Personal, gratie "robustetii" cu care sunt inzestrat, pot sa va spun cu precizie cand, cine si unde m-a gratulat ultima data cu o deloc subtila remarca la adresa greutatii mele. Ba chiar am ajuns sa anticipez, cu o precizie de peste 95 %,in functie de persoana cu care am de-a face, cum imi va fi apreciat "ambalajul". Nimic nu m-a ajutat mai bine sa estimez incarcatura de tact si delicatete pe care a acumulat-o cineva, decat aceste ganduri, formulate cu voce tare, adesea chiar inainte de perimatul salut...
    "Vrei sa spui - veti zice - ca nu avem dreptul sa remarcam cum arata cineva? Sau sa-i spunem ca nu-i sta bine tunsoarea, ca s-a ingrasat ori ca a slabit? " Nu. E firesc sa observam schimbarea, mai ales cand e vorba de ceva major. E normal sa ne mire cum poate cineva sa fie atat de diferit de noi - doar traim intr-o lume in trei dimensiuni, iar comparatia este o unealta de baza a ratiunii umane...
    Dar ceva tot vreau sa va spun. Si, ca sa fiu mai explicit, va propun un test.Tineti o evidenta a remarcilor referitoare la aspectul celorlalti, pe care le veti face in urmatoarele trei zile. Ar fi foarte util chiar sa vi le notati undeva. Pentru fiecare din ele, notati cu deplina sinceritate - aici este, de fapt, adevaratul test - motivul rostirii ei.
Fie ca a izvorat din obisnuinta, din surpriza provocata de schimbarea constatata, din invidie, rautate sau din orice alt motiv, faceti efortul de a constientiza cauza care v-a facut sa spuneti ceea ce ati spus. La sfarsitul celor trei zile (in care puteti face si altceva, de pilda, sa cititi restul revistei... ), recapitulati. Cate din motivatiile care au nascut aprecieri precum acelea de la inceputul editorialului au fost pozitive, bazate pe dragoste? Cate s-au nascut din trairi afective negative? In fine, pentru ca testul sa fie complet, schimbati pentru o clipa rolurile si puneti-va in locul destinatarilor acestor "complimente". Cum v-ar cadea sa le primiti?Daca va regasiti printre cei care rostesc frecvent remarci negative cu privire la aspectul celorlalti, inseamna ca tocmai ati descoperit un compartiment al fiinlei dvs. de care trebuie sa va ocupati. Aveti mult de lucru: mai intai, sa luati in serios faptul ca ii raniti pe ceilalti, apoi sa va controlali rostirile demolatoare si, cel mai important, sa invatati limbajul cuvintelor care zidesc... Nu va trece mult si veti fi in masura sa apreciati, nu sa criticati; sa va atraga atentia frumosul, nu ridicolul; sa faceti din cuvant un burete, nu o bata pentru baltile peste care dati in cale; sa aveti rabdare sa vi se ceara parerea si abia dupa aceea sa vorbiti; sa colorati cu speranta si curaj vorbele de mustrare si indreptare; sa puteti tacea acolo unde cuvintele ar darama.
    Daca veti face acest efort, sanatatea relaliilor dvs. cu ceilalti se va imbunatati simtitor. Va doresc succes!

dr. Gily lonescu

CITITI IN NUMARUL ACESTA:

S.O.S:


Musca si...fugi!
Acesta ar fi dictonul unei categorii de vietuitoare (animale, insecte) care ne pot face viata grea sau macar dureroasa, indeosebi in perioada de vara. Oriunde am fi, in aer liber sau in casa, pe munte sau la iarba verde, putem oricand deveni victima nevinovata a unui animal cu dinti, sau a unei insecte cu ac. Ce trebuie sa facem?
    Muscaturile de animale reprezintã o categorie speciala de plagi provocate de animale domestice (caini, pisici, cai, porci) sau salbatice (urs, lup, mistret, sau chiar de om. Principalul lor pericol il reprezintã inocularea in organism, prin saliva animalului, a agentilor unor severe boli infectioase, cum ar fi turbarea (rabia), febra zgarieturii de pisica, spirochetoza ictero-hemoragica, febra muscaturii de sobolan, tetanosul, hepatita B etc. Pe langa acestea, intra in discutie posibilitatea aparitiei infectiilor curente ale oricarei plagi, fracturile (daca au fost cauzate de mamifere mari)si sechelele estetice, prin vindecarea vicioasã a plagilor extinse.Se apreciaza ca, anual, in SUA se produc peste 100.000 de muscaturi de animale, dintre care 80-90 % sunt imputabile cainilor. Boala cu riscul cel mai mare, prin incidenta si prin imposibilitatea de a o trata eficient, ramane turbarea (rabia). In lume, anual, mor din cauza turbarii aproximativ 800 de oameni. Aceasta este luata, in 25 % din cazuri, de la animalele domestice si, in 75 % din cazuri, de la animalele salbatice.Riscul de imbolnavire difera de la un animal la altul: foarte ridicat - prin muscatura de liliac, vulpe, viezure, ras; risc mediu-fata de pisicile si cainii de curte; risc redus - fata de pisicile si cainii de apartament, iepuri si rozatoare.

Simpfomafologie

Imediat dupã muscatura este evidenta plaga muscata pe care, deseori, raman imprimate urmele dintilor. Simptomatologia turbarii, pana a deveni evidenta, necesita un interval de timp de saptamani sau chiar luni de evolutie. Atunci cand apar aceste simptome, ele se manifesta prin: febra, dureri de cap, parestezii (amorteli), anxietate, disfagie (dificultati la inghitire), fotofobie (nu se suporta lumina), convulsii, paralizii care evolueaza spre deces.

                                            Continuare....

                                 

Fitoterapie:


Sunatoarea-veste buna pentru cei deprimati.
Denumiri raspandire si parti folosite
Sunatoarea - Hypericum peiforatum - numita popular si pojarnita, este o planta ierboasã, cu flori galbene. Creste pe campii si pe dealuri, in locuri necultivate, pe marginea drumurilor. Se recolteaza partea aeriana inflorita, evitandu-se, pe cat posibil, portiunea lemnoasa a tulpinii.

Substante active si proprietati:

Sunatoarea contine substante active numeroase, dintre care unele au fost intens cercetate in ultimii ani. Printre cele mai cunoscute principii active ale sale se numara: flavonozidele, hipericina si hiperforina.
    Pe de o parte, sunatoarea a fost utilizata in mod traditional pentru proprietatile ei cicatrizante, antiulceroase, antiinflamatorii, precum si pentru efectul coleretic si colagog. Pe de alta parte insa, este important de stiut ca actiunea cel mai bine documentatã prin studii stiintifice este actiunea sa antidepresivã. Hipericina, flavonozidele si, in special, hiperforina, interactioneazã la nivelul creierului cu neutrotransmitatorii care au legatura cu manifestarile depresive: serotonina, dopamina, monoaminele, GABA etc.

Indicatii

Sunatoarea este indicata ca adjuvant in fitoterapia afectiunilor hepatice si biliare, in gastrita, ulcer gastric, in inflamatiile gingiilor, in colite si se foloseste cu succes in tratamentul local al arsurilor. Sunatoarea este recomandata pe scara larga in tratamentul depresiilor usoare si moderate, in aceste cazuri fiind nevoie de administrare de lunga durata. Efectele terapeutice se instaleazã dupa 2-3 saptamani de la inceperea tratamentului.

Preparate

Pentru uz intern, in gastrite, ulcer gastric, colite, afectiuni hepato-biliare, se prepara o infuzie din 1-2 lingurite de planta uscata (sau 1-2 linguri de plantã verde) la o cana cu apa. Se beau 2-3 cani pe zi.
    In tratamentul depresiei se beau 2-3 cani din aceasta infuzie, cu precizarea ca administrarea va avea o durata mai lunga (2-3 luni), fiind nevoie de cel putin 2-3 saptamani pentru observarea primelor efecte.
    Pentru uz intern, se mai poate folosi infuzia concentrata, preparata din 2 linguri de planti; la o cana cu apa. Din aceasta se consumã 1-2 linguri dupa mesele principale sau, in caz de gingivitã, se face gargara de mai multe ori pe zi.
    Uleiul de sunatoare se poate prepara astfel: intr-un recipient de sticla se pun 200 g de planta proaspata in 400 ml de ulei de floarea-soarelui si se tine la macerat timp de sase saptamani, intr-un loc racoros si intunecos. Apoi, macerarea se continua intr-un loc expus la soare, timp de inca doua saptamani, dupa care maceratul se filtreazã printr-un tifon. In gastrite, ulcere gastrice, se administreazã intern, 2-3 linguri pe/zi intre mesele principale. In diskineziile biliare se administreaza cate o lingurita dupa mesele principale. Extern, se poate folosi ca unguent in caz de arsuri si in perioada de cicatrizare a plagilor.In arsuri se mai pot face spalaturi locale, sau cataplasme cu o infuzie preparata din 30g planta la 1 litru de apa.

Reactii adverse si precautii

Hipericina are efecte fotosensibilizante, fapt pentru care persoanele care urmeaza un tratament intern si de durata cu preparate din sunatoare trebuie sa evite expunerea la radiatia solara intensa.
    De asemenea, datorita unor posibile interactiuni cu alte substante medicamentoase, bolnavii trebuie sa consulte medicul inainte de inceperea curei fitoterapeutice.

dr. Valentin Nadasan